Deși iarna este oficial instalată în calendare cu drepturi depline de peste o lună în realitate aici pe la noi în Timișoara și împrejurimi a arătat ca o infinită toamnă de un gri urât.
Dar de aseară a început să cadă câte un fulg. Nimeni nu i-a dat importanță prea mare mai cu seamă că era însoțit și de câțiva stropi de ploaie. Deși lapovița alterna cu zăpada și nu părea că se va așterne iată că totuși a învins covorul alb.
În Timișoara stratul de nea este cam subțire, mai mult cu rol de decor, nu de folosit de prunci cu adevărat. Dar ei totuși vor afară. Vor să alunece pe patine, schiuri sau săniuțe.
Aici încep problemele. Urbea nu este pregătită pentru a face loc celor care vor să se joace. Derdelușuri nu prea sunt, că doar suntem în plină câmpie. Pe carosabil nu e voie și e periculos. Parcurile sunt neamenajate pentru săniuș.
Ce să facă cei mici? Stau la fereastră și tânjesc la bătălie cu bulgări pufoși! Bunicii sunt trimiși în pod sau în pivniță să caute săniuța că poate totuși va crește neaua. Cei puțin mai norocoși care sunt lăsați afară la joacă sunt bombardați de sfaturi necerute: „Să nu alergi, să nu cazi, să nu dai jos mănușile că le pierzi, să nu transpiri, să nu respiri, să nu tușești!”.
Noroc că în centrul orașului în fața Operei există acel simulacru de loc „de dat cu patinele” ce nu seamănă a nimic darămite a patinoar adevărat. La noi se merge după principiul „las’ că merge și așa, decât nimic!”
Pentru cei ce tânjesc după o iarnă adevărată le dăm o știre destul de bună. Omătul este de un lat de palmă sau chiar mai mare în localitățile din jurul municipiului. Dovadă stau imaginile noastre de mai jos.
