În 1993, am avut şansa să particip la o reuniune a unei organizaţii neguvernamentale afiliate pe lângă Consiliul Europei, GERFEC, organizate de influenta fundaţie elveţiană Goethe la castelul din Klingenthal, lângă Strasbourg. Printre persoanele remarcabile care au susţinut prelegeri s-a aflat şi una cu totul aparte. A.M. fusese, până în 1992, consilier al secretarului general ONU din acea vreme, Boutros Boutros Ghali, şi trăise în preajma celor mai influenţi bărbaţi de stat ai ultimilor cincizeci de ani în momente cruciale ale istoriei. Între altele, în 1940 îi fusese caddy — asistent la jocul de golf — celebrului miliardar arab Aga Khan. Expertul în relaţii politice internaţionale şi în geostrategie a vorbit despre omenirea viitorului. De fapt, prelegerea se numea „Hărţile necunoscute ale lumii” şi prezenta raportul de forţe pe mapamond nu în funcţie de teritoriul geografic, ci de aşa-numitele „teritorii calitative”, cum ar fi puterea armată, rezervele bancare, investiţiile în educaţie, rezervele de petrol, minerale strategice, de sare, apă. Astfel, ţări mici geografic vorbind, cum ar fi Israelul, apăreau imense pe harta dotării militare, după cum România era o megaputere pe harta statelor cu rezerve majore în apă potabilă. Atunci am înţeles că nu cantitatea contează în evaluarea unui fenomen, ci expresia lui calitativă.
Aplicaţi cele de mai sus şi încercaţi să obţineţi o hartă a etniilor ce populează Timişoara, Banatul. Numeric vorbind, vom fi de acord că maghiarii sunt cei mai numeroşi; în jur de 30.000 de locuitori, la ultimul recensământ din 2011. Dar dacă vom ţine cont de un alt criteriu, cum ar fi puterea financiară? Ei bine, atunci vom fi nevoiţi să acceptăm o realitate pe care o ignorăm de mai mulţi ani. Anume că arabii formează şi ei o minoritate etnică şi că puterea ei financiară e evidentă. Numeric vorbind, arabii nu apar în datele ultimului recensământ, ci sunt incluși la „alte etnii” — peste 3.700 de suflete. La fel, ar fi de observat că, la nivelul investițiilor în agricultură, minoritatea cea mai prezentă este cea… italiană. Iar în aceeași grilă a afacerilor nu aș fi foarte sigur că urmează nici maghiarii, nici germanii, nici ţiganii, nici sârbii. Nu! Eu aș crede că urmează chinezii! O minoritate fără chip, deci fără identitate, pe care o regăsești doar în restaurantele lor și în spatele pulturilor de pe strada Brâncoveanu, pe care un umorist anonim a numit-o Fâșia Gaza.
Un cunoscut de-al meu îmi atrăgea atenţia că un procent foarte mare din casele de schimb valutar sunt ale unor patroni arabi, ca şi numeroase magazine alimentare. Nu confund realitatea cu speculațiile, dar el crede că, în România, firmele străinilor constituie cea mai bună metodă de a fi controlaţi. Nu colaborează cu cine trebuie, vine controlul de tot felul peste ei! Nu știu dacă mai este așa, dar și dv. puteți observa cu ochiul liber cum anumite afaceri sunt evident protejate.
Și dacă ați observat deja că nu am spus nimic despre afacerile etniei romilor, să știți că nu am uitat. Nu știu ce afaceri fac unii dintre membrii acestei etnii, dar cred că principala lor preocupare o reprezintă imobiliarele. Nu cred că sunt interesați de afaceri în sensul clasic al cuvântului, mai ales că piața hainelor second hand e mult mai diversificată acum.
Așadar, cred că o hartă calitativă despre puterea finaciară a minorităților etnice sau confesionale ar putea aduce produce nu doar modificări sensibile în ceea ce privește reprezentările noastre mentale despre cei cu care conviețuim, ci și o mai bună perceție despre corupție. Adică despre puterea reală a statului!