Cândva, municipiul de pe Bega era recunoscut ca oraş al florilor, dar acum, pe unde mergi, găseşti numai locuri părăginite: fie case, cimitire sau biserici în paragină, şi, chiar și ştranduri în paragină.
În plină vară, cu temperaturi zilnice de până la 40 grade și, uneori, chiar mai mult, nu găseşti un loc răcoros în oraş. Timișorenii se sufocă printre betoanele fierbinți, iarba din parcuri se usucă văzând cu ochii, străzile şi pietonalele ,,au uitat” de când n-au mai fost stropite.
Existau, pe vremuri, mai multe ştranduri de-a lungul malurilor Begăi, care la ora actuală sunt în paragină, pline de gunoaie și mizerie. Ele nu mai reprezintă decât adevărate gropi de gunoi, într-un oraş care se vrea Capitală Europeană a Culturii. A cărei culturi? A mizeriei şi a indiferenţei? Mai degrabă aş spune: Capială Europeană a Inculturii.
Îmi amintesc că Timişoara s-a bătut în ultima sută de metri cu Clujul, ajungând la egalitate şi în baraj, însă refuz să-mi reamintesc prin ce mijloace înşelătoare a fost obţinut acest titlu, deoarece făcând comparaţie cu Clujul, Timişoarei îi mai trebuie 100 de ani să îl prindă din urmă. Dar să ne întoarcem la fostele ştranduri care au devenit o rușine pentru oraș. Singurele locuri unde să te poţi bălăci, la Timișoara, sunt câteva piscine din incintele localurilor private. Până și Lugojul are amenajată o plajă pe malul Timişului, ceea ce Begăi îi lipseşte.
Fostele ştranduri din capitala Banatului, cu ale lor duşuri și vestiare, arată îngrozitor. Mormanele de gunoi, dar şi de indiferenţă, tronează peste tot. Se pare că unele dintre fostele bazine au fost cumpărate, dar nu pentru a fi redeschise, ci pentru a fi transformate în zone de agrement ale noilor propietari, deoarece în unele locuri au apărut clădiri puse la punct, asta deși în jurul acestora e dezastru.
În galeria foto-video se pot vedea și imagini cu râul Bega, pe malurile căruia au început să crească trestia şi stuful. Cum acest canal nu a fost dragat de vreo sută de ani, e posibil ca în curând să fim vizitaţi de păsările migratoare, şi de ce nu, canalul Bega, care şi aşa a ajuns nenavigabil cu vaporaşele ținute prin depoul de tramvaie sau ruginind pe apă, să ajungă o veritabilă deltă!
