Cei care circulă des între Timișoara și Giroc au observat desigur o machetă de avion în parcul de la intrarea în comuna de la marginea marelui oraș. Parcul poartă denumirea marelui aviator român Aurel Vlaicu. Edilii Girocului au onorat memoria marelui aviator cu doi ani în urmă, când au instalat în parc și macheta avionului Vlaicu II.
Despre macheta avionului Vlaicu II prezentă de acum în Parcul „Aurel Vlaicu” din Giroc ne povestește primarul comunei Giroc, Iosif-Ionel Toma: „Această machetă a ajuns la Giroc datorită unor oameni inimoşi, care au vrut să continue ceea ce au realizat înaintaşii noştri giroceni în 1914. Am fost ajutaţi de asociaţia condusă de domnul Ioan Coriolan Gârboni, un om care respectă, încurajează şi transmite mai departe cultura poporului român. De asemenea, ne-au sprijinit domnul Constantin Custura, care a muncit două săptămâni încontinuu la machetă, şi Liviu David, care a pus la dispoziţie logistica pentru realizarea machetei. Am beneficiat şi de sprijinul domnului dr. ing. Ariton Florea, inginer de aeronave, cel care a reconceput proiectul avionului Vlaicu II. La ceremonia de acum doi ani a fost alături de noi şi domnul academician Vasile Tărâţeanu, de la Cernăuţi, preşedintele Fundaţiei «Casa Limbii Române», pentru că, să nu uităm, Aurel Vlaicu a zburat şi peste acest oraş din Bucovina”.
Profesorul Ioan Traia deține un document important din anul 1914, cules din ziarele locale ale vremii, cu privire la actul comunităţii din Giroc de a ridica un monument închinat lui Aurel Vlaicu. În articolul semnat de Constantin Savu, în ziarul „Poporul”, din Arad, intitulat „Serbările de la Giroc”, profesorul Traia a descoperit că acest material vorbea tocmai despre manifestările organizate, aici, în memoria lui Aurel Vlaicu. „În ziua a doua a SfintelorPaşti, în anul 1914, s-a sfinţit acest monument. Ziaristul Constantin Savu a prezentat cu lux de amănunte şirul evenimentelor desfăşurate în comunitatea giroceană. Iată că, la nici un an de la 13 septembrie 1913, la Giroc se înălţa primul monument închinat memoriei lui Aurel Vlaicu, cel care a murit încercând să treacă în zbor la fraţii noştri de dincolo de Carpaţi.
A fost nu doar un gest de cinstire, ci şi un gest de curaj pentru că, pe vremea aceea, Girocul şi această parte de ţară se aflau sub Imperiul austro-ungar. În articolul pe care l-am cercetat se spune: ”La ora 11, în acompaniamentul clopotelor bisericii, o mulţime de oameni s-a îndreptat spre monumentul ridicat la marginea dinspre Timişoara a satului, în frunte cu preoţii David Voniga şi Trifu Petcu, cu dascălul Mihai Bocşa, corul bărbătesc, corul mixt, cu elevii şi elevele şcolilor din localitate”. Apoi, se relatează că, după slujba de sfinţire, preotul David Voniga a rostit o frumoasă cuvântare, din care redau un mic fragment: ”Consacrat-am această sfântă cruce pentru preamărirea lui Dumnezeu care, chipul omului luând, pe acest semn de răstignire şi moarte a răbdat pentru noi şi pe care-L rugăm ca să ne facă întărire în credinţă, mângâiere în restrişte şi talismane în nevoi. Consacrat-am această sfântă cruce memoriei unui geniu al neamului nostru, care prin moartea sa tragică s-a făcut martirul ştiinţei şi al năzuinţei spre gloria neamului românesc”. Pe cruce stătea scris: ”Întru mărirea lui Dumnezeu şi în memoria lui Aurel Vlaicu, geniul aviaticei române, ridicatus-a această sfântă cruce de către credincioşii Bisericii românilor ortodocşi din Giroc, în anul 1914, ziua a doua a SfintelorPaşti”, spune profesorul Ioan Traia.
