Zilele trecute, în 18 octombrie, Timișoara a împlinit 300 de ani de europeneitate. Știm cu toții, Eugeniu de Savoia a eliberat cetatea de sub turci și a declanșat, atunci, proiectul ce a condus la conceperea in vitro a acestei mici Europe.
Dar ce mai este oare, la 300 de ani de când a părăsit o civilizație mult mai rafinată decât credem acum, Timișoara?
Timișoara este mai mult decât un oraș. Este o stare de spirit! Din când în când, Timișoara se ridică năprasnic și, dintr-o stare de spirit, devine o turbată mulțime dezlănțuită. Ați ghicit, mă refer la 1989. Timișoara este mai mult decât un oraș și decât o stare de spirit, fiindcă Timișoara a devenit o mitologie. Poate singurul oraș-mitologie din România. Care, asemenea oricărei mitologii, amestecă lucruri reale, credibile, cu lucruri mai puțin adevărate, mai puțin exacte.
De mulți ani, mai ales după Revoluție, Timișoara a trăit în aerul evident mitologic al unui multiculturalism aproape utopic. Discursul timișorenilor despre multiculturalismul, chipurile, fără cusur ce domnește în capitala Banatului a devenit imaginea de marcă a orașului și a promovat un model evident cosmetizat, al armoniei interetnice. Da, îmi asum această importantă nuanță fiindcă, de dragul mitologiei, au fost trecute sub tăcere o serie de adevăruri mai puțin plăcute ale trecutului mai mult sau mai puțin îndepărtat al Timișoarei și, implicit, al Banatului.
Istoricii știu foarte bine că, de pildă, prezența românilor în Cetatea Timișoarei a fost una extrem de redusă până aproape de anul 1900. Istoricii știu, de asemenea, că, la 1848, austriecii au recucerit orașul și i-au umilit pe maghiari. La fel, istoricii știu că dualismul austro-ungar nu a fost deloc un menuet politicos pentru români și chiar pentru sârbi. Dar și că, imediat după 1918, scurta stăpânire a sârbilor aici a fost una fără amabilități de prisos. În diverse epoci ale istoriei, numele de familie românești au fost maghiarizate și sârbizate. Și, ca nu fiu părtinitor în constatările mele, aș observa că, după Marea Unire, parte din arhitectura Imperiului din centrul orașului a fost românizată. Iar politica de românizare a orașului, accelerată de Ceaușescu, a lăsat urme adânci în mentalul timișoreanului mai vechi sau mai recent ce are, mai degrabă, probleme cu „viniturile” decât cu minoritățile.
Nu în cele din urmă, această mitologie roz a unui Banat-Eden face ca timișorenii să fie foarte mândri că, de-a lungul vremurilor, Timișoara a fost orașul multor premiere europene sau chiar mondiale. În elanul firesc al patriotismului local, mulți uită, pios-patriotic, că, atunci, Timișoara nu era parte a României.
Dar toate aceste mici/mari exagerări, mici amnezii, mici/mari decontextualizări au creat ceva ce nu seamănă deloc cu o scenografie de Disneyland. Nu! Eu cred că, asemenea oricărei povești frumoase, e mai important să crezi în valorile ei luminoase decât în adevărul ei din cenușa războinică a istoriei.
Oh, in sfarsit, o imagine apropiata de realitate, de salutat! Pe dinafara-i vopsit (in roz) gardu’ si-nauntru-i leopardu’.
.
„Timișoara este mai mult decât un oraș. Este o stare de spirit!”
– Cumosc aceasta „stare de spirit” de mai bine de patru decenii si pot spune ca… am avut noroc ca am cunoscut o alta stare de spirit in fostul Principat din Sud, altminteri as fi ramas nedumerit in privinta semnificatiei sintagmei respective.
.
„Istoricii știu foarte bine că, de pildă, prezența românilor în Cetatea Timișoarei a fost una extrem de redusă până aproape de anul 1900”
– Adevarat, in 1920 ponderea romanilor in Timisoara abia a ajuns la 19%, in timp ce in Banat era de mai bine de 37%. Cum isi explica dl. Tolcea acest dezechilibru? Oare prezenta romanilor in oras a fost doar jumatate din ponderea lor in Banat din cauza faptului ca acei „300 de ani de lumina” erau pur si simplu orbitori pentru ei? Oare romanii nu puteau face fata celor „300 de ani de armonie”?
Niciun oras important al actualei Romanii nu a avut romanii majoritari. Nu austriecii sau ungurii sunt de vina, ci nivelul general al romanilor. Se vede si azi…
da,advarat! Ce au facut asurpritorii in „300 de ani de armonie”,roamanii au distrus in aproape 100 de ani! Fabricile din Timisoara,le mai vedem in poze,devenite mall-ri sau paragina!
Niciun oras important al actualei Romanii nu a avut romanii majoritari.
Hahaha! „Adevar” graiesti tu, Iosca! Dupa cum „stii” tu, in CEL MAI IMPORTANT ORAS al Romaniei, Bucuresti, erau majoritari americanii, in Craiova erau majoritari francezii, in Iasi erau majoritari japonezii si exemplele pot continua… Ai cumva si niste dovezi, sau asa iti spunea tie nagyapa Levente la suparare, atunci cand isi amintea ca romanii l-au lasat fara „lumina care vine de la Budapesta”? Ca nu iti este rusine sa scrii asemenea bazaconii nu-i de mirare. De mirare este ca bazaconiile sunt publicate, pentru ca nu este cazul sa beneficieze de libertatea cuvantului chiar si pensionarii de la Jebel.