Motto 1
„Aţi bănuit că o să ducă această mişcare din jurul dv. la răsturnarea regimului Ceauşescu?”, l-am mai întrebat pe Tokes (01:58), iar el răspunde: „Nicidecum. Mi-e ruşine că n-am avut această idee înflăcărată, dar în acele împrejurări care te îndemnau la un minimalism social (…) bisericile minoritare nu aveau astfel de idei în perspectivă. Eu cred că unicul scop de al nostru a fost de a supravieţui” (02:05).
Marius Mioc , interviu înregistrat video Lazlo Tokes, 2001, reprodus în scris pe blog-ul personal.

Motto 2
”..lumea suferă de două probleme: prima este că nu crede în ceea ce este posibil; a doua este că crede în ceea ce este imposibil…”
Viktor Orbán, Prim Ministru al Ungariei, Timișoara 14 decembrie 2019

Surprins de importanța extraordinară acordată aniversării a 30 de ani de la Revoluția română de către autoritățile maghiare, am încercat să fac o sinteză a evenimentelor, a luărilor de poziție, evident din pespectiva cetățeanului timișorean de rând, în ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor comemorative, aniversare, stiințifice, cultural artistice, care au avut loc în orașul Temesvar/Timișoara. Am utilizat citate ale personalităților pe care le invoc, din presa locală timișoreană, precum și din site-ul în limba engleză al guvernului maghiar. Sper că traducerile sunt corecte. Sublinierile din citate îmi aparțin.
Consiliului Național al Maghiarilor din Transilvania, a organizat, între 12 și 16 decembrie, manifestări pentru marcarea momentului Revoluției din Decembrie 1989, sub genericul „Temesvar 30”.

Iată ce a declarat, la prezentarea programului manifestărilor, clar și limpede temesvarianul/timișorean Tibor T. Toró, organizatorul evenimentului: “Scopul acestor evenimente comemorative este de a pune la locul său rolul Timişoarei în evenimentele care au dus la schimbarea de regim în România, rolul comunităţii maghiare şi rolul pastorului László Tőkés….urmărind ce s-a întâmplat în aceşti 30 de ani, în mod concertat rolul Timişoarei se doreşte diminuat, la fel şi marginalizarea lui Tőkés. Evenimentele noastre se termină în 16 decembrie, pentru că este data la care comunitatea mică formată din enoriaşii bisericii reformate, care şi-au apărat preotul, primeşte solidaritatea, mai întâi a comunităţii baptiste, apoi şi a celorlalţi români din Timişoara, care au dus cauza mai departe începând Revoluţia anticomunistă. Din 16 decembrie vor începe şi ceilalţi evenimentele comemorative”.

Cine citește programul manifestărilor „Temesvar 30”, nu poate fi decât copleșit de admirație! Aproximativ 60 de personalități apar în programul ”Temesvar 30”, printre care mari dizidenți din țările foste comuniste ale Europei, personalități din Europa noncomunistă, precum și din Canada, SUA. Subliniez importanța conferinţei internaţionale, „Drumul spre libertate”, care s-a desfășurat timp de două zile, în 13-14 decembrie, având 7 panel-uri tematice. La deschidere, în program, apar două nume românești: Nicolae Robu, primarul Timişoarei, Florian Mihalcea, preşedintele pe viață al Societății Timişoara. Au participat, la diferitele panel-uri, încă 4 români, invitații consacrați, dintotdeauna, adevărați tovarăși de drum, în opinia mea, ai Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania.

Sâmbătă, 14 decembrie, de la ora 15.00, a avut loc un alt eveniment cu participare internațională prestigioasă: „30 de ani de libertate – Forumul celor care au schimbat regimuri”.
La aceste evenimente, de o excepțională efervescență științifică, s-a adaugat sâmbătă seara, la Centrul Regional de Afaceri Timișoara, Gala – Libertate ’89, transmisă în direct de către televiziunea națională maghiară, având drept oaspeţi de onoare, conform programului publicat anterior, pe László Tőkés, preşedintele Consiliul Național Maghiar din Transilvania
Viktor Orbán, primul ministru al Ungariei,
Lord David Alton, membru al Camerei Lorzilor, din Marea Britanie,
Janez Jansa, fostul premier al Sloveniei. Înaintea spectacolului tematic susținut de formația Duna din Budapesta se țin cuvântări. Deși nu este trecut în programul oficial inițial drept oaspete de onoare, domnul Nicolae Robu, primarul Timișoarei, ia primul cuvântul. Declarând că are și opinii diferite parțial de ale domnului László Tőkés, eroul galei, nu ezită să afirme: ”trebuie să recunoaştem meritele pe care le-aţi avut în debutul Revoluţiei. Trebuie să dăm Cezarului ceea ce este al Cezarului, Timişoara vă este recunoscătoare, şi România ar trebui să vă fie, de asemenea, recunoscătoare”. Continuă domnul László Tőkés, din a cărui alocuțiune, revendicativă, ca de obicei, spicuim: ”Vă prezint rolul decisiv al micii mele congregaţii… În ciuda inducerii în eroare, populaţia Timişoarei nu a uitat unde a fost demarată Revoluţia. Istoricii încearcă să falsifice istoria. Comunitatea noastră a fost prigonită pentru religie şi pentru naţionalitate”.

Ultimul discurs din seara galei a fost al domnului prim ministru maghiar Viktor Orbán, având, în opinia mea drept laitmotiv următoarea ”veche maximă” pe care a enunțat-o la începutul discursului: ”lumea suferă de două probleme: prima este că nu crede în ceeace este posibil; a doua este că crede în ceeace este imposibil”. Domnul Orban a subliniat dintru început dragostea maghiarilor pentru Temesvar, ” una dintre cele mai importante fortărețe ale Ungariei împotriva turcilor, iar dacă s-a pierdut, Ungaria s-a pierdut. În secolul al 19-lea a fost unul dintre motoarele dezvoltării economice a Ungariei”.  Aș îndrăzni eu să comentez, chiar al Austro-Ungariei, pentru că, dacă ne uităm la datele recesământelor din 1854, 1880, 1890, observăm că procentajul populației maghiare este relativ scăzut: 11, 41%, 22,20%, 26,72%, prin comparație cu cel al populației germane : 42,67%, 56,80%, 55,1% pentru aceleași perioade. Românii oscilează între 18, 51% și 9,86% (Josef Geml, Vechea Timișoară, Cosmopolitan Art, 2016, pg.168).
Mulțumind pentru solidaritatea tinerilor români din 1956, cu ocazia revoltei antisovietice de la Budapesta, domnul Viktor Orbán afirmă: ”Dacă în ’89 lumea nu credea că este posibil ca românii să se revolte împotriva comunismului”, existând ”clișeul defăimător despre români că mămăliga nu explodează”.. ” s-a demonstrat ca românii și maghiarii sunt in stare să se unească în numele libertății”. Adică, spus altfel, mămăliga a explodat, clișeul defăimător cu privire la români a dispărut datorită ungurilor. M-aș fi bucurat dacă domnul Viktor Orbán amintea și de un moment românesc în care mămăliga a explodat, chiar la Budapesta, în 1919, când guvernul comunist maghiar condus de Bela Kun a căzut prin aportul decisiv al armatei române creștine !
Abil, domnul Viktor Orbán a subliniat că ne-am eliberat singuri de comunism, nu cu ajutorul occidentalilor. Noi românii, se subînțelelge, cu ajutorul ungurilor. Bazat pe amintirea trecutului comun victorios, domnul Orban a trecut la obiectivele comune de viitor ale celor două popoare propunând ieșirea din ”a doua linie a Europei”, pentru a fi ” printre țările europene unde este cel mai bine să creăm și să trăim. Ungaria vrea să producă cu cea mai nouă tehnologie din economia mondială, să se bucure de cel mai bun și curat mediu natural și să rămână una dintre cele mai sigure țări din lume. Vrem pentru a face munca poporului maghiar cel puțin la fel de valoroasă ca munca celor care nu au fost răpiți de comunism”… ”Prin urmare, suntem gata să construim o nouă Europă Centrală împreună cu vecinii noștri, inclusiv cu România”…care să nu fie ”doar un furnizor pentru economiile din Europa de Vest, ci și una dintre cele mai de succes și competitive regiuni din lume”… cu ”orașe conectate prin autostrăzi și căi ferate de mare viteză, unde toată lumea are un loc de muncă, unde lucrătorii noștri se întorc și unde ajungem să ne gândim ce să facem cu lucrătorii din Europa de Vest.”  Celor care se îndoiesc că este posibil un asemenea viitor luminos, pe care nici măcar comuniștii nu îl declamau la vremea lor, când conduceau Europa Centrală, domnul Viktor Orbán le răspunde: ”Noi, foști luptători ai rezistenței anticomuniste și ai libertății, răspundem doar la acest lucru: dar nici în 1989 lumea nu credea că ceea ce se întâmplă aici în Timișoara și în România era posibil.” Prin urmare, fericirea în Europa Centrală este posibilă dacă vom fi conduși de către cei care au făcut imposibilul să fie posibil la Timișoara, în decembrie 1989!
Finalul discursului domnului Viktor Orbán o reprezintă omagierea lui László Tőkés, a celui care a făcut imposibilul posibil în Temesvar/Timișoara, România. Anticomunist activ și domnia sa, domnul Viktor Orbán este este absolut convins de rolul lui László Tőkés: ”Suntem de asemenea astăzi, aici pentru a-l omagia pe episcopul László Tőkés …. Putem spune cu certitudine că dacă un tânăr pastor Calvinist nu ar fi avut curajul să îi înfrunte pe cei aflați la putere, am fi așteptat o perioadă foarte lungă după scânteia care a aprins flacăra ce a luminat intreg cerul. Traiască László Tőkés !.. Trebuie să menționez și faptul că retrospectiv scoatem la lumină uneltirile meschine impotriva lui László Tőkés, mascarea rolului politic pe care l-a jucat, neînțelegerea și chiar suspiciunea privind munca politică a vieții sale… În orice caz, ne-am adunat astăzi, aici întrucât credem că avem datoria de a onora adevărul. Peste toate, le suntem datori unor personalități precum László Tőkés. Într-un oraș atât de special precum Temesvar, care a fost printre primele orașe din Europa cu iluminat electric stradal, comemorarea adusă de noi reprezintă o sursă de iluminare. Dumnezeu să binecuvânteze Temesvar și toți cetățenii săi. Dumnezeu sa-l binecuvânteze pe László Tőkés !”

Dacă ar mai fi ceva de adăugat la acest minunat discurs, ar fi că în dimineața zilei de 14 decembrie 2019, ziua vizitei la Timișoara a prim ministrului maghiar, Zoltán Kovács, secretar de stat la Budapesta pentru Relaţii şi Comunicare Internaţională, publică, pe blogul About Hungary, ” The Romanian Revolution at 30: It all started with Hungarians”, (Revoluția Română la 30: Totul a început cu ungurii”), articol din care reiese, indubitabil, rolul primordial al domnului László Tőkés.
Din respect pentru adevăr, trebuie să spunem că domnul László Tőkés, a fost protejat de statul maghiar, pe cale de a se decomuniza pașnic, încă de la începutul anului 1989. Televiziunea națională, radioul național au transmis necontenit știri, chiar interviuri cu tânărul luptător, în acea vreme doar cetățean român, pentru drepturile maghiarilor din Ardeal.
Revenind la vremurile de azi, preamărirea lui László Tőkés a continuat în 15 decembrie, o dată cu slujba oficiată de către însuși domnia sa la Biserica Centrului Reformat ”Noul Mileniu” din cartierul Fabric, extraodinara construcție, plină de simboluri dragi maghiarilor, a marelui arhitect organic Imre Makovecz, aflată în curs de finalizare. Dată fiind contribuția financiară exclusiv maghiară, plus ceva fonduri europene, la înălțarea Centrului reformat Maghiar Noul Mileniu, lista invitaților de onoare l-a avut în frunte pe Mihály Varga, vicepremier al Ungariei, ministru al finanţelor, nelipsind nici cunoscutul luptător pentru drepturile maghiarilor din Transilvania, Zsolt Németh, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe al Parlamentului Maghiar, cel care își arogă meritul de a fi obţinut, în timpul mandatului său de secretar al ministerului de externe maghiar, cetăţenia ungară şi dreptul la vot pentru etnicii maghiari din România.
Luni, 16 decembrie, în ultima zi a manifestărilor ”Temesvar 30”, o nemaivăzută, la noi, proiecţie 3D a fost realizată de compania maghiară Bordos Artworks, renumită în toată lumea. În centrul proiecției, atât 3D, cât și în carne și oase, pentru că a ținut încă o cuvântare, ați ghicit cine, eroul László Tőkés!

Nouă, timișorenilor, românilor nu ne rămâne decât să-i privim cu admirație, pe temesvarieni și pe frații maghiari, în frunte cu întregul guvern condus de Viktor Orbán, cât și pe tovărășii de drum români, implicați în excelenta organizare a festivităților din perioada 12-16 decembrie 2019. La admirație putem adăuga puțină mirare, chiar îngrijorare. Iată ce declara, anterior, europarlamentarul maghiar FIDESZ László Tőkés, la conferinţa tradiţională româno-maghiară, organizată în data de 29 noiembrie 2019, în amfiteatrul Bibliotecii Centrale a Universităţii Politehnica Timişoara, de către același Consiliu Naţional Maghiar din Transilvania: ”Nu s-a întâmplat aproape nimic în ultimii treizeci de ani în domeniul politicii oficiale, dogmatice şi naţionaliste a rememorării trecutului istoric, pe care Ceauşescu şi-a fundamentat politica de omogenizare. Este deosebit de detrimental că, trecând peste situaţia conflictuală istorică îngheţată, din partea română nu se constată disponibilitate pentru dialog nici pe planul politicii actuale. În această privinţă este foarte caracteristic faptul că partidele politice româneşti nu formulează nici un fel de discurs şi nu lansează mesaje destinate comunităţii maghiare din Transilvania, care numără aproximativ un milion şi jumătate de suflete. Am putut constata acest lucru chiar şi recent, cu ocazia alegerilor prezidenţiale. Partidele majoritare consideră problema- minoritară-maghiară mai degrabă inexistentă şi o ascund sub covor” ( Agerpres,2019-12-05 20:42:43).
Întotdeauna un ochi va râde, un ochi va plânge când vom comemora, aniversa Revoluția de la Timișoara. Întotdeauna vom avea un program maghiar al festivitaților și un program românesc. Întotdeauna vom avea un singur organizator maghiar și zeci de organizatori români. Întotdeauna vor fi câțiva tovarăși de drum români, care vor proslăvi mai degrabă partea maghiară a Revoluției de la Timișoara. Niciodată invers. Întodeauna frații maghiari vor avea un singur erou care a făcut mămăliga românească să explodeze, în timp ce românii se vor certa care a fost mai erou decât celălalt, dacă nu vor încerca să găsească un erou prin martie 1990, pentru că în decembrie 1989 acesta era încă comunist. Poate că o dată și o dată, mult timp după ce noul centru reformat maghiar din Temesvar va fi gata (cu siguranță până în 4 iunie 2020) vom avea un muzeu al Revoluției de la Timișoara, de ce nu, chiar al Revoluției Române.

Îmi imaginez ce va fi peste 30 de ani, când domnul prim ministru Viktor Orbán (pentru că cine alticineva mai poate fi prim ministru al Ungariei, poate chiar al Europei Centrale?) va vorbi, la Temesvar 60, din nou encomiastic, despre eroul László Tőkés! Ce păcat că riguroasa religie reformată nu permite canonizarea! Dar sunt convins că frații noștri maghiari vor găsi o soluție ecumenică pentru nemurirea eroului lor!
Comentând mesajul actual al domnului prim ministru Viktor Orbán, rog să mi se permită o părere de român, timișorean prin adopție: este mai bine pentru toți, români și maghiari, să credem ceea ce este posibil! Să nu credem, niciodată, ceea ce este imposibil!