La 29 august creștinii ortodocși celebrează Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul. Deoarece acesta îl certa și admonesta mereu pe Irod (pentru păcatul de a se fi căsătorit cu soția fratelui său), regele l-a întemnițat și, în cele din urmă, i-a tăiat capul.
Biserica a rânduit post aspru într-o astfel zi de durere, ca simbol al căinței și umilinței. Toate cântările, citirile bisericești, precum și obiceiurile menite a celebra această mare sărbătoare înfățișează păcatul destrăbălării, al beției și al necumpătului, îndemnându-ne, totodată, la înfrânare. Mesajul este acela că numai prin post și rugăciune ne putem stăpâni patimile, precum și relele deprinderi.
Creștinii nu taie nimic, în această zi, cu cuțitul (semn al ororii față de crima oribilă a lui Irod), și nu fierb nimic (sărbătoarea „când nu fierbe oala”), în semn de aspră postire.
Nu se mănâncă nimic din ceea ce este cu sânge (nici măcar dezlegare la pește nu se face). Se mănâncă numai poame, simbolizând faptul că sfântul s-a nutrit în pustie numai cu aguridă și cu miere sălbatică (VA). Dar, trebuie să știm, nu orice fructe „sunt slobode” a fi consumate. Aceasta deoarece credințele populare respectă această simbolistică, având două componente: rotundul capului și curgerea sângelui, datorită tăierii. De aceea, în această zi nu se mănâncă fructe rotunde ori asemănătoare cu un cap: mere, pepeni roșii. Nu se bea vin roșu. Nu se mănâncă din strachină, deoarece aceasta e rotundă.
Nici fructele roșii nu se mănâncă în ziua de Sântion de Toamnă, cum mai este ea numită. Și, mai ales, nu se mănâncă varză. În satul tradițional, sărbătoarea mai este numită și azi Sfântul Ioan taie capul pe varză. Legendele povestesc despre tânărul frumos care a fost pedepsit pentru că a refuzat avansurile unei femei bogate și, din răzbunare, a fost învinuit că a furat o bijuterie. Pedeapsa a fost temnița și apoi i s-a tăiat capul. Astfel se explică și sintagma populară „tăierea capului pe varză”, adică tăierea capului așa cum se toacă varza.
Tot în această zi de sărbătoare nu este îngăduit să se mănânce pe tavă, iar pomana cu fructe (prune, struguri etc.) nu se dă nici din tavă, nici din farfurie, aceasta pentru că, odinioară, capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost purtat pe o tavă, în fața unei asistențe numeroase, de către o dansatoare, iar farfuria reprezintă rotundul capului. Tot în această zi nu se fac hore (în ideea tabu-ului formei rotunde).
A doua componentă a denominării sărbătorii Sântion de Toamnă amintește de venirea toamnei. Este ziua care marca, altădată, coborârea vacilor de pe pășunile montane. (GRP)