Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, cu sprijinul Ministerului Educației Naționale organizează în perioada 10-16 martie 2018, prima parte a Turneului Național cu spectacolele studenților anului I – Masterat – Arta Actorului. Această primă parte a turneului va cuprinde orașele Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Timișoara, Reșița, Petroșani și Deva.
În data de 13 martie 2018, la ora 19:00, va avea loc la Sala Studio a Casei Artelor din Timișoara, reprezentația spectacolului ”Mede/Ea sau despre fericirea conjugală”, de Roxana Marian, regia Monica Ristea.
Fericirea sclipește mare în fundal, un cor de opt femei frumoase, imagini ale femeii ideale, sexy și încrezătoare, copilăroase și fatale, întruchiparea cuvântului luminos din fundal, ne prezintă propria versiune “glossy” despre fericire și încheie cu un îndemn feminist, în loc de “we can do it!”, ne spun pe șleau că “it” e chiar “fericirea”, abstractă dar atotcuprinzătoare, pe care trebuie s-o caute cu orice preț, pentru că au “acest drept, această datorie”.
Dar iată că apare și un bărbat, cam stingher la început în contextul “girl power” creat de corul feminin, un “erou” la costum, cu servietă, imagine a virilității încrezătoare, iar “we can do it!” se divide, se complică, se împiedică de șabloane romantice care plasează femeia multiplicată în alt context decât cel declarat la început.
Femeia/femeile se descoperă fragile, victime ale iubirii masculine, victime ale propriilor proiecții asupra iubirii, iar nicidecum “girls in power”.
Cu aportul direct al unui personaj enigmatic, ce pune în scenă și conduce “intriga amoroasă”, ajutat nu de un arc cu săgeți, ci de o lama de ras, povestea/poveștile de iubire multiplicate duc spre un același deznodământ, nici pe departe atât de luminos ca “fericirea” rămasă neclintită pe perete.
Bărbatul pare că se salvează, pentru că “orice bărbat adevărat are un plan de rezervă” și o altă femeie gata să se jertfească pe altarul iubirii, iar femeia multiplicată pare că nu are altă soluție decât cea de a-și nega feminitatea ce o condamnă la statutul de victimă, renunțând la ce are mai “sfânt” feminitatea, maternitatea.
Medeea modernă, multiplicată, e la fel de condamnat ca cea rămasă în inconștientul colectiv prin tragedia antică sau mai ușor de înțeles odată cu adăugarea unui filtru feminist, a schimbat feminismul viziunea asupra iubirii și asupra rolului asumat de femei în iubire, sau lucrurile au rămas în esentă la fel de mii de ani? Iată întrebările incomode pe care le pune spectacolul, și care pot naște răspunsuri surprinzătoare în noi, spectatorii. O invitație la sinceritate. După reprezentație, actorii și profesorii invită publicul prezent la spectacol la o sesiune de discuții.
Intrarea este liberă.
