Muzeul de Artă Timișoara expune în premieră toate piesele marelui artist Ștefan Bertalan aflate în propriile sale colecții, creații datând din perioada 1965-1991: planșe, desene, pictură, obiecte, fotografii.
În expozție se vor regăsi și strălucite lucrări realizate de către câțiva dintre cei mai buni studenți ai maestrului: Ion Andreescu, Vlad Gaivoronschi, Corneliu Vladimir Butnărescu și Sebastian SCHÖN.
Ștefan Bertalan (1930-2014) este unul dintre artiștii plastici români cei mai originali ai secolului XX. A fondat grupurile experimentale „111” (împreună cu Roman Cotoșman și Constantin Flondor) și „Sigma” (împreună cu Doru Tulcan, Constantin Flondor, Lucian Codreanu, Ion Gaita și Elisei Rusu), grupuri influențate de constructivism și cinetism. A încurajat enorm cooperarea interdisciplinară între artiști, arhitecți, ingineri, medici, scriitori. Referințele sale permanente au fost Natura, relația Natură-Număr, devenirea formelor, antropologia.
În anul 1969, Ștefan BERTALAN a participat la Bienala de artă contructivistă „Elemente+Prinzipien” de la Nurenberg și la Expoziția Internațională de Artă Constructivistă de la Sonja Henje Gallery din Oslo, unde a fost considerat o adevărată revelație. În anul 2013, preşedintele bienalei de la Veneția, Paolo Baratta, a selectat și expus mai multe dintre lucrările artistului român provenind din Galeria Johnen de la Berlin, precum şi Demonul lui Maxwell provenind din colecțiile Muzeului de Artă Timisoara.
„Bertalan este un cavaler al anticonformismului. Toate lucrurile, toate gesturile, toate discursurile care se pot sfârşi în chip comod şi placid sunt sigur evitate, dacă nu chiar de nesuportat pentru el… tot ce face este marcat de acest caracter de a fi o construcţie spre ceva, întreţinută de continua tensiune a nemulţumirii de sine însuşi“, spunea Eduard Pamfil.
„Pentru arhitecţii contemporani fenomenului Sigma, Ștefan Bertalan reprezintă maestrul. El este o referință de netăgăduit pentru istoria artei româneşti şi universale. În lumea arhitecților, Bertalan reprezintă pedagogul fără pereche, dar şi creatorul ambientelor vii, a acelora vizibile în acţiunile şi structurile spaţiale vibrante: turnul informaţional, multivision 1, etc. ….în anii 1970-1980, arhitecţi şi ingineri de valoare au format noile generaţii de arhitecți din centrele universitare. Timișoara a fost reprezentată de pleiada Hans Fackelmann, Sorin Gavra, Cristea Miloş, Haralambie Cocheci şi Victor Gioncu. Dincolo de toate însă, ceea ce trebuie spus este că în nici o facultate sau institut de arhitectură din România nu a existat o experienţă pedagogică similară aceleia inițiată și practicată de Ștefan Bertalan. Pentru noi, cei din Timişoara, el a fost cel ce a făcut diferenţa”, precizează Vlad Gaivoronschi.
„Nu este o întîmplare faptul că Ștefan Bertalan fusese atras de combinaţia dintre speculativ şi pragmatic. Apropierea de gîndirea lui Eduard Pamfil este vizibilă în descoperirea și valorificarea comunicării convergente, în „comunicarea liberă de dominaţie“, în confruntările deschise…. Maturitatea artiştilor Grupului Sigma s-a reflectat în încercarea de coagulare a discursului cultural şi de cercetare‑soluţionare a ţesutului social urban. Pornind de la ceea ce preocupa cercul de bionică, Ștefan Bertalan și grupul său au deprins rostul cercetărilor științifice și relația acestora cu arta. În scurt timp, deveniseră căutătorii mecanismelor din sistemele vii, sugerând noile căi de urmat în arte, arhitectură și în ştiinţele tehnice. Observând aceste legături între cele două cercuri, unul coordonat de Eduard Pamfil, altul, de Ștefan Bertalan, vom înțelege mai exact de ce și cum anume s-a născut la Timișoara modelul experimental în plastica românească postbelică. Tentaţia interferenţelor spaţiale a entuziasmat cele mai strălucite cercuri de intelectuali”, concluzionează Victor Neumann.
Expoziția va fi deschisă publicului la Muzeul de Artă Timișoara de joi, 28 ianuarie și până în 10 martie 2016, zilnic între orele 10-18 (luni închis), urmând să fie itinerantă în țară și în străinătate.
