La ora la care scriu aceste rânduri, motivele pentru care Curtea Constituțională a anulat candidatura d-nei. Șoșoacă la proximele alegeri prezidențiale, nu fuseseră date încă publicității. Dar apăruse deja informația că d-na. în discuție și-a depus din nou candidatura la Biroul Electoral Central, pentru funcția de Președinte al României, ceea ce este perfect legal, dacă redepunerea candidaturii s-a făcut în termenul stabilit de calendarul viitoarelor alegeri prezidențiale. Cu privire la această a doua (posibilă) candidatură urmează să se pronunțe Biroul Electoral Central (în termen de 48 de ore de la înregistrarea la acest birou a respectivei candidaturi), printr-o decizie care, la rândul ei, poate fi contestată la Curtea Constituțională, care se va pronunța printr-o nouă decizie, distinctă de cea pronunțată șa 5 octombrie 2024, care, într-adevăr, are caracter definitiv, însă numai în privința primei candidaturi.

Față de cele mai sus notate, motivele pentru care o candidatură la funcția prezidențială poate fi anulată țin de existența unor carențe ale dosarului de candidatură, din care pur și simplu pot lipsi date ori elemente obligatorii, dintre acelea listate de art. 27 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României: propunerea de candidatură, semnată de conducerea partidului din care candidatul afiliat politic face parte; prenumele și numele, locul și data nașterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupația și profesia candidatului, precum și precizarea că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a candida; declarația de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată și datată de candidat, declarația de avere, declarația de interese, declarația pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, precum și lista susținătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători.

Art. 28 din Legea nr. 370/2004 are următorul conținut: „(1) Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu îndeplinesc condițiile prevăzute la <LLNK 11991     0221 201   0 32>art. 37 din Constituția României, republicată, pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de două ori, ca Președinte al României. (2) Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, au fost condamnate definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea”. La rândul său, art. 37 din Legea noastră fundamentală stabilește precizator după cum urmează: „(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele administrației publice locale, vârsta de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși în Senat și vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de Președinte al României”. În sfârșit, art. 40 alin. (3) din Constituția României ne spune că „nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică”. Raportat la mai toate aceste condiții substanțiale și după datele pe care eu le cunosc, d-na. Șoșoacă poate candida la funcția de Președinte al României, negăsindu-se în niciuna din situațiile care ar împiedica-o să candideze. Eu nu cred că anularea candidaturii s-a făcut în considerarea discursului specific al d-nei. Șoșoacă. În alți termeni, Curtea Constituțională nu putea anula candidatura d-nei. Șoșoacă prevalându-se de faptul că, în opinia acestei instanțe, aceasta s-ar fi manifestat, în mod categoric, împotriva reperelor fundamentale ale statului de drept și/sau ale ordinii constituționale, astfel cum sunt acestea din urmă așezate prin Legea fundamentală a țării (pluralismul politic, democrația reprezentativă, independența justiției, apartenența statului român la un anumit sistem de alianțe economice, politice sau militare, ocrotirea și garantarea proprietății etc.). Din acest punct de vedere, îndrăznesc să îl contrazic pe dl. profesor Tudorel Toader, fost judecător al Curții Constituționale. Argumentul meu este următorul: Curtea Constituțională poate declara neconstituționalitatea unui partid politic, însă numai în condițiile art. 40 alin. (2) coroborat cu art. 146 lit. k) din Constituție, respectiv prin soluționarea unei sesizări de primă și ultimă instanță și în niciun caz în contextul unei contestații având ca obiect decizia de admitere de către Biroul Electoral Central a candidaturii unei persoane afiliate la un astfel de partid, la funcția de Președinte al României, contestație care are natura juridică a unei căi de atac. Cele două proceduri – verificarea dosarului de candidatură a unei persoane afiliate la un partid politic, care dorește să obțină un mandat prezidențial și cercetarea unei sesizări având ca obiect declararea neconstituționalității aceluiași partid – sunt, în mod categoric, diferite și au un parcurs procesual deosebit. În această logică, candidatura d-nei. Șoșoacă ar fi putut fi respinsă numai dacă aceasta ar fi candidat din partea S.O.S., după ce această formațiune politică ar fi fost declarată, anterior, neconstituțională de către aceeași Curte Constituțională, ceea ce nu a fost cazul în privința acestei doamne. Și atunci, cel mai probabil, candidatura d-nei. Șoșoacă a fost anulată din rațiuni care au ținut de incorecta întocmire a dosarului de candidatură.