O mare parte dintre spitalele din România au intrat în anul 2024 cu datorii rostogolite de luni de zile, inclusiv arierate, sunt nevoite să amâne operații care nu reprezintă urgențe sau să trimită pacienții și aparținătorii să cumpere singuri medicamente și diverse materiale sanitare – un lux pe care, însă, nu toți bolnavii și-l permit. Unele spitale au chiar conturile blocate, iar președintele Colegiului Medicilor, Daniel Coriu, declară pentru HotNews.ro că unul din trei spitale din România este în pericol să ajungă în incapacitate de a funcționa și de a asigura servicii medicale, din cauza lipsei banilor. În timp ce politicienii par preocupați mai degrabă de alianțe electorale și de comasarea alegerilor, tot mai mulți manageri de spitale își fac curaj să iasă public și să vorbească despre criza majoră, fără precedent în ultimii ani, din spitalele românești.
Într-un răspuns oficial pentru HotNews.ro, Casa Națională de Asigurări de Sănătate admite că bugetul alocat instituției în anul 2024 este cu 29% mai mic decât cel pe care îl ceruse.
Bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), buget pe care lucrează Casa Națională de Asigurări de Sănătate, este, în anul 2024, de 62,35 miliarde lei, în creștere ușoară (cu 3,2 miliarde lei) față de anul 2023. Practic, CNAS solicitase încă aproape 30 de miliarde lei, mai ales că bugetul pe anul trecut s-a terminat încă din lunile august-septembrie.
HotNews.ro a solicitat și Ministerului Finanțelor să clarifice de ce a alocat CNAS un buget cu aproape o treime mai mic decât cel solicitat, însă răspunsul instituției conduse de Marcel Boloș nu a venit, până la momentul publicării acestui articol.
Anul trecut, bugetul CNAS s-a terminat încă din august-septembrie, fiind apoi cârpit periodic din Fondul de rezervă al Guvernului, dar cu sume insuficiente.
România are peste 350 de spitale de stat, iar peste 7 milioane de internări au avut loc în anul 2023 – în regim de spitalizare continuă sau de spitalizare de zi. Cifra nu reflectă neapărat numărul exact al pacienților care au necesitat internare – pot fi și cazuri în care un pacient a avut nevoie de mai multe internări – dar chiar și așa, cifra este mare și arată dimensiunea nevoii de servicii medicale a populației, spun medicii consultați de HotNews.ro.
„Noi avem undeva cam 6% din PIB la sănătate. Mi-aș dori și eu 12-14%, ca să nu mai fie această discuție.” – Valeria Herdea, președintele CNAS
Aproximativ 30% dintre spitalele din România înregistrează în acest moment un deficit bugetar major, rezultă dintr-o analiză efectuată de Colegiul Medicilor.
Ce înseamnă acest lucru? Spitalele se află în pericol de incapacitate de a funcționa și de a mai asigura activitatea medicală continuă, declară pentru HotNews.ro președintele Colegiului Medicilor, prof. dr. Daniel Coriu:
„Vorbim despre unul din trei spitale, dar nici restul nu o duc foarte bine.” – Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România.
Principalele cauze sunt acelea că banii primiți de la CNAS nu mai țin pasul cu realitatea și cu costurile reale de spitalizare, explică Daniel Coriu. În plus, inflația semnificativă, care a afectat toate costurile – de la utilități până la medicamente – a dezechilibrat bugetele spitalelor.
Soluția ar fi ca tarifele decontate de CNAS spitalelor să fie actualizate, însă pe lângă creșterea bugetelor, Daniel Coriu spune că și satisfacția pacienților și a personalului medical ar trebui să crească, iar acest lucru nu se poate face decât prin reforma despre care se tot vorbește de 35 de ani, dar nu s-a făcut.
Nu în ultimul rând, în România, doar una din trei persoane care beneficiază de servicii medicale plătește asigurare de sănătate. În această situație s-a ajuns după ce numeroase categorii au fost exceptate de la plată, de-a lungul timpului.
Și Colegiul Medicilor din București a lansat, prin vocea președintelui Cătălina Poiană, un apel pentru finanțarea adecvată a spitalelor și pentru asigurarea condițiilor pentru a oferi servicii medicale pentru pacienți:
„Finanțați corespunzător spitalele! Sănătatea costă, dar trebuie finanțată!” – prof. dr. Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor București.
Colegiul Medicilor a avut și va continua să aibă, în perioada următoare, întâlniri cu managerii de spitale, dar și cu reprezentanții Casei de Asigurări de Sănătate, în căutarea soluțiilor pentru această criză profundă. Deocamdată, o primă întâlnire, care a avut loc săptămâna trecută, s-a încheiat fără rezultate concrete.
Cel mai mult din această situație au de suferit pacienții, spune Rozalina Lăpădatu, unul dintre cei mai cunoscuți activiști pentru drepturile pacienților din România – vicepreședintele Alianței Pacienților Cronici și președintele Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune. Dacă spitalul nu este finanțat la nivelul necesar, pacienții sunt trimiși acasă sau nu li se administrează tratamentele, atrage atenția Rozalina Lăpădatu. Ea face referire în special la programele de sănătate în cadrul cărora sunt tratați pacienții cronici și spune că încă din toamna trecută au existat cazuri de bolnavi trimiși acasă din spitale fără tratament, din cauza lipsei banilor.
„De câți bani intră, de atâta sunt tratați pacienții.” – Rozalina Lăpădatu, vicepreședintele Alianței Pacienților Cronici din România.
Ce înseamnă pentru un pacient cronic lipsa tratamentului sau amânarea administrării lui?
„Boala se agravează, dar se poate ajunge și la decesul pacientului. Dacă ne gândim la oncologie sau la bolile autoimune, toate beneficiile obținute în ani întregi de tratament se pierd din cauză că ai pierdut o doză de tratament. Anul trecut, în toamnă, am avut un pacient cu o boală rară care, din cauză că i-a întârziat o săptămână tratamentul, risca să moară.” – Rozalina Lăpădatu.
Rozalina Lăpădatu mai spune că, în anii trecuți, când au mai fost crize financiare similare, a mai observat un fenomen: CNAS sau Ministerul Sănătății au decis să continue tratamentele pentru pacienții aflați deja în tratament, dar nu au mai aprobat pacienți noi care să intre în tratament în programele de sănătate. Ceea ce înseamnă că pacientul stă pe o listă de așteptare, timp în care boala lui se agravează:
„Nu știi dacă mai primești tratament, dacă nu îl mai primești, dacă trăiești, dacă mori sau dacă ajungi să îl primești abia după ce te-ai ales deja cu dizabilitate permanentă.” – Rozalina Lăpădatu.
De cine sunt finanțate spitalele din România
Spitalele din România se află fie în subordinea Ministerului Sănătății, fie a autorității locale – primărie sau consiliu local/județean.
În toate spitalele, serviciile medicale oferite pacienților sunt finanțate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin contracte încheiate cu casele județene, în timp ce Ministerul Sănătății/autoritatea locală alocă bani spitalelor din subordine pentru investiții.
Există și situații când autoritatea locală completează bugetul spitalului din subordine pentru salarii sau servicii medicale, însă, conform legii, Ministerul Sănătății nu poate face acest lucru, ci poate aloca bani spitalelor din subordine strict pentru investiții.
Finanțarea CNAS pentru servicii medicale se acordă în două feluri: prin sistemul DRG (sistemul grupelor de diagnostice) și prin programe naționale de sănătate (adresate bolnavilor cronici: boli cardiovasculare, oncologie etc.).
În ciuda faptului că bugetul CNAS pe 2023 s-a terminat undeva în august-septembrie, bugetele pentru sănătate sunt anul acesta în scădere chiar și față de 2023, rezultă din discuțiile HotNews.ro cu medici, manageri de spitale și asociații de pacienți.
Există și programe de sănătate finanțate separat, prin Ministerul Sănătății: pentru alte categorii de boli cronice decât cele finanțate de CNAS (HIV/SIDA, tuberculoză sau boli rare), și pentru Acțiuni prioritare: AP-ATI, AP-AVC etc. Și aici, sumele alocate în 2024 sunt în scădere, potrivit surselor medicale ale HotNews.ro. Instituția condusă de Alexandru Rafila a evitat să confirme oficial, pentru HotNews.ro, aceste informații, până la momentul publicării acestui articol.
Managerul unuia dintre cele mai mari spitale din țară vorbește despre o „criză majoră”: „Nu putem pretinde că ne pasă de români dacă îi neglijăm pe cei mai vulnerabili”
Unul dintre cele mai mari spitale din România – Spitalul Clinic Județean de Urgență din Timișoara – a primit, în 2024, un buget cu peste 12% mai mic decât anul trecut, cu toate că și bugetul pe 2023 s-a dovedit insuficient, declară pentru HotNews.ro managerul spitalului, prof. dr. Dorel Săndesc.
De profesie medic ATI, Dorel Săndesc a preluat conducerea spitalului din Timișoara în februarie 2023, iar la scurt timp a început să trimită memorii către Casa de Asigurări de Sănătate, în care atrăgea atenția că modalitatea de finanțare a spitalului în contractul cu CNAS „este defectuoasă și riscă să determine o criză financiară gravă în spitale”.
Timpul avea să îi dea dreptate lui Dorel Săndesc: bugetul CNAS pe 2023 s-a terminat încă din august-septembrie anul trecut. Din acel moment, Casa de Asigurări de Sănătate a început să acumuleze și să rostogolească datorii către toți furnizorii de servicii medicale: spitale, cabinete medicale, farmacii și laboratoare de analize. La rândul lor, furnizorii de servicii medicale au început să acumuleze datorii către furnizorii de medicamente și materiale sanitare – un cerc vicios care, odată declanșat, cu greu mai poate fi oprit.
În noiembrie 2023, Andrei Baciu, la acea vreme președintele Casei de Asigurări de Sănătate, declara public că CNAS solicitase în acea lună 4,2 miliarde de lei, dar a primit doar 1,7 miliarde lei din Fondul de rezervă al Guvernului.
Cercul vicios ar fi putut fi oprit prin stingerea datoriilor acumulate și finanțarea corespunzătoare a serviciilor medicale în anul 2024, lucru care nu s-a întâmplat. Acum, la început de 2024, nu există nicio ameliorare, spune Dorel Săndesc:
„Bugetul global alocat spitalelor a scăzut, iar bugetul alocat de casele județene pentru spitale este în scădere.” – prof. dr. Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean de Urgență din Timișoara
Una dintre cele mai mari probleme: plata oferită de CNAS pentru tratarea unui caz a crescut cu doar 15% în ultimii 5 ani, în timp ce costurile îngrijirii pacienților au explodat, din cauza inflației care se reflectă în prețul tuturor medicamentelor și materialelor folosite de spitale.
Cele mai afectate sunt spitalele mari, din marile centre universitare, care tratează cele mai complexe cazuri, spune medicul Dorel Săndesc. Iar momentan, acestea sunt defavorizate de sistemul de finanțare, care nu face o distincție clară între un caz complex și unul mai ușor.
„Avem o criză majoră a spitalelor – avem spitale care au conturile blocate din cauză că nu reușesc să își plătească facturile, depășesc termenul legal, iar partenerii contractuali pot cere, legal, blocarea conturilor. Sunt și spitale care au fost nevoite să reducă semnificativ sporurile întregului personal, cu 50%.” – Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean Timișoara
Manager de spital de urgență din București: „Pacienții nu ar trebui să vină cu bani de acasă, dar mulți ajung să o facă”
„Nu cred că veți găsi spital public în țara asta care să nu aibă aceleași probleme” – a fost răspunsul lui Andi Nodiț, managerul Spitalului Clinic de Urgență Bagdasar Arseni din București, atunci când l-am contactat pentru a îl întreba cum se descurcă financiar, în acestă perioasă, spitalul pe care îl conduce.
Cum îi afectează acest lucru pe pacienți?
„Pacienții nu ar trebui să vină cu bani de acasă, însă, din păcate, mulți dintre ei ajung să o facă.” – Andi Nodiț, managerul Spitalului Clinic de Urgență Bagdasar Arseni din București.
Managerul Andi Nodiț mărturisește, pentru HotNews.ro că, de când a preluat conducerea acestui spital, banii nu au fost niciodată pe măsura nevoilor, cu toate că aici sunt tratate unele dintre cele mai complexe cazuri din România în materie de neurochirurgie, politraumă, cardiologie, chirurgie generală, chirurgie plastică sau ortopedie.
„Întotdeauna vor fi necesare sume la nivelul celor alocate în Uniunea Europeană, dacă vrem servicii medicale la același nivel”, declară managerul Andi Nodiț.
Ca și Dorel Săndesc, Andi Nodiț spune că în această perioadă este și mai dificil din cauză că tarifele decontate de CNAS au rămas neactualizate de foarte mulți ani: „Noi vindem servicii medicale la prețuri de 2018 – 2019, dar absolut tot ce cumpărăm, cumpărăm la prețuri de 2024. Orice ai face, omenește, nu ai cum să acoperi cheltuielile la nivel de 2024.”
Pacienții cu cancer pulmonar și hipertensiune pulmonară, lăsați fără bani de tratament la Institutul Marius Nasta
Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, spitalul numărul 1 de boli pulmonare din România, a intrat în luna ianuarie cu datorii și cu arierate, declară pentru HotNews.ro managerul Beatrice Mahler. Acest lucru s-a întâmplat din cauza întârzierilor cu care au venit sumele de la CNAS, în ultima perioadă a anului trecut. Plata facturilor către furnizori ar fi trebuit făcută în cel mult 60 de zile, lucru care nu a fost posibil.
Spitalul se află în subordinea Ministerului Sănătății, de unde poate solicita, conform legii, doar bani pentru investiții, nu și pentru servicii medicale.
Managerul admite că există situații, chiar dacă rare deocamdată, când pacienții sau aparținătorii sunt trimiși să își cumpere singuri medicamente, însă recunoaște că se teme de ce se va întâmpla în perioada următoare:
„În următoarele luni, problemele de acum s-ar putea să devină acute, dacă finanțarea pe programele de sănătate nu este ajustată – vorbesc despre finanțarea de la Casa de Asigurări de Sănătate.” – Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta.
În cazul a două programe de sănătate vitale la Marius Nasta și finanțate de CNAS – pentru pacienții oncologici (cancer pulmonar) și pentru cei cu hipertensiune pulmonară – finanțarea primită pentru prima jumătate a anului 2024 este de doar 20% din suma pentru întreg anul 2023, deși normal ar fi fost să fie de 50%.
„Fără medicamente, acești pacienți riscă să se decompenseze, iar decesul survine rapid.” – Beatrice Mahler, de profesie medic pneumolog.
Institutul Marius Nasta tratează unele dintre cele mai complexe cazuri de afecțiuni pulmonare din țară, însă actualul mecanism de finanțare nu reflectă acest lucru – banii primiți de la CNAS pe sistemul DRG nu sunt proporționali cu dificultatea cazurilor: „Putem să internăm un pacient cu o pneumonie ușoară și este altceva să tratezi o pneumonie la un pacient cu BPOC, care are nevoie și de ventilație și are și comorbidități cardiace”, explică Beatrice Mahler.
Nu în ultimul rând, spitalul nu a primit nici măcar bugetul pe 6 luni, ci așteaptă să primească banii de la o lună la alta, ceea ce înseamnă lipsă de predictibilitate în contractele cu furnizorii și birocrație suplimentară.
Și totuși, cum supraviețuiesc spitalele? La Timișoara s-a organizat un concert rock pentru stângere de fonduri: „Subiectul ar trebui analizat în CSAT”
Multe spitale sunt puse, în această perioadă, în situații critice, neputând asigura, din resursele financiare pe care le au la dispoziție, tot ceea ce este necesar pentru pacienți, admite cu tristețe prof. dr. Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean de Urgență din Timișoara.
La spitalul pe care îl conduce, Dorel Săndesc spune că s-au făcut „eforturi extraordinare” pentru ca pacienții să nu fie trimiși în lume după tratamente:
„Am apelat la acțiuni se strângere de fonduri prin fundații, prin acțiuni de toate felurile – de la un concert rock la Timișoara, până la un proiect cu Camera de Comerț și Industrie Timișoara.” – Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean din Timișoara.
Și managerul Spitalului Județean de Urgență din Brașov, Emil Mailat, a răbufnit public recent, spunând că, din cauza datoriilor de peste 40 de milioane lei către furnizori, pacienții ar putea fi nevoiți să fie chemați cu mâncare și medicamente de acasă.
Managerul Spitalului din Brașov recunoaște și că unitatea medicală a fost nevoită, recent, să oprească timp de 3 zile operațiile programate care nu reprezentau urgențe.
Cea mai mare problemă va fi, însă, atunci când spitalul nu va mai putea asigura nici măcar urgențele, și, practic, sistemul de sănătate va sări în aer:
„Dacă îţi vine în Urgență un pacient cu politraumatisme şi tu nu ai ace, aţă etc., atunci va fi o mare problemă.” – Emil Mailat, managerul Spitalului Județean de Urgență din Brașov
Concluzia îi aparține prof. Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean din Timișoara – cele 7 milioane de internări care se înregistrează anual în România arată dimensiunea reală a nevoilor de îngrijire medicală, iar finanțarea corectă a serviciilor medicale reprezintă, sau ar trebui să reprezinte, un subiect de interes strategic în România:
„Finanțarea sănătății și a spitalelor este un subiect de interes strategic, care ar trebui discutat în Consiliul Suprem de Apărare a Țării.” – Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean de Urgență din Timișoara.
