Marcat de filosofia lui Martin Heidegger, gânditorul german Peter Sloterdijk ne propune o perspectivă cultural-antropologică asupra binomului „public-privat”, care se construiește în jurul a două tipuri de sfere: „Globul” și „Bula”.
Globul (la singular!) acoperă spațiul larg al vieții publice a unor întregi comunități, sferă în interiorul căreia dobândesc contur și, implicit, se individualizează multiple Bule (la plural!), în a căror sfere restrânse germinează și se dezvoltă viața privată. Atât la nivelul Globului, cât și la cel al Bulelor, se naște și este întreținută o anumită solidaritate socială, pentru rațiuni deosebite și la câte o scară diferită: mare sau foarte mare, în cazul Globului, și mică ori foarte mică, în cazul fiecărei Bule.
La rândul său, Bula este sfera intimă a fuziunilor interpersonale și a legăturilor individual angajate cu divinitatea. Dar P. Sloterdijk merge mai departe și introduce o a treia categorie: Spuma socială, descrisă în forma unei pluralități de spații (individualizate) sau a unei aglomerații de Bule (deci de sfere) ori de celule de viață privată. Această pluralitate formează societatea, câmpul social, sau hiper-sfera comună, care include totul și îi cuprinde pe toți. Spuma socială nu se confundă cu Globul, care este o entitate mai degrabă depersonalizată, în interiorul căreia autoritatea statală primează, iar individualitatea multiplelor Bule este și rămâne irelevantă. Spuma socială este altceva. Ea este o hiper-sferă, care îmbracă forma unei „asimetrii plurale în interiorul căreia celulele (sau Bulele) nu pot fi nici realmente unite, nici realmente separate”. În optica lui P. Sloterdijk, Globul este expresia absolută a sferei publice, în timp ce Spuma socială (sau hiper-sfera) evocă ideea de sferă a colectivității (sau a comunității), ceea ce dimensional, dar și calitativ se deosebește de mai sus evocata sferă publică.
Globul este expresia sferică maximală și, implicit, perfectă a spațiului public, care circumscrie, în egală măsură, rețeaua de servicii publice, locul în interiorul căruia autoritățile publice exercită prerogativele de putere cu care sunt înzestrate, valorile subsumate interesului public și mijloacele de conservare și, la nevoie, de recuperare a ordinii publice. Contra-modelul „Globului” este anti-sfera, pe care P. Sloterdijk o descrie în notele filosofiei lui Friedrich Nietzsche (1844–1900), ca fiind un loc din care Dumnezeu a plecat ori pe care l-a abandonat. În limbajul Dreptului, un astfel de spațiu încetează să mai fie unul protectiv, în care particularii sunt lipsiți de puterea ocrotitoare a autorității, de șansa de a-și vedea realizate interesele (chiar integrate interesului public sau colectiv) și de beneficiul de a le fi garantată și apărată siguranța, liniștea și sănătatea, în absența cărora nu pot nici trăi și nici prospera. Într-un spațiu scăpat de sub controlul divinității — același, în contextul dat, cu cel al statului și, implicit, cu cel al autorității — relația de încredere angajată între „Glob” și „Bule” se spulberă, lăsând loc haosului. Ilustrativă pentru ideea pe care P. Sloterdijk urmărește să o reproducă sunt câteva versuri din „Infernul” lui Dante Alighieri (Cântul al XIV-lea): „Tu știi că Iadul e rotund/ și-oricât de mult venita-ai tu la vale,/ mereu la stânga, scoborând spre fund,/ tu n-ai trecut întregul roții tale”. Deși Iadul — anti-sfera opusă „Globului” — este rotund și, în aparență, perfect (așa cum este, de altfel, orice sferă), el nu oferă nici garanții și nici beneficii. În interiorul Iadului, individul nu are nicio șansă să reușească, să-și îndeplinească menirea ori să se mântuie și este silit „să cadă” într-un sens, respectiv într-o direcție potrivnică lui Dumnezeu și, implicit, interesului public, dar și ordinii publice perfecte: la stânga (direcție contrară, în contextul dat, căii drepte) și spre fund (destinație opusă, la rândul ei, înălțării).
Într-o formă foarte subtilă, la rândul său, „Bula” ilustrează, la nivel individual, ideea de viață privată, un alt tip de sferă, în care P. Sloterdijk vede un spațiu multi-valent: (i) al inter-cordialității; (ii) al inter-facialității; (iii) al forțelor liante; (iv) al maternității și metamorfozelor post-natale; (v) al separării placentar-ombilicale, deci al autonomizării individului prin creștere biologică și educare; (vi) al tutelei parentale; (vii) al evanghelizării primare, prin înzestrarea copilului cu primele convingeri religioase. Văzută invariabil de către P. Sloterdijk în forma unei micro-sfere, „Bula” este un spațiu în care, pentru fiecare individ în parte, totul și toate îi sunt mai apropiate decât este el lui însuși. Este un spațiu al ego-sferei, în care individul, în mod suveran și discreționar, poate primi și din care poate izgoni pe cine dorește. Intruziunea spațiului globular în sfera fiecărei Bule este, în principiu, interzisă, iar dacă, în mod accidental, aceasta se produce totuși, reacția celor astfel afectați (sau vătămați) poate fi, în mod legitim, una cât se poate de categorică și justifică apariția fenomenului de „Spumă socială”, adică de solidarizare a indivizilor și a familiilor lor în fața abuzului venit dinspre autoritatea excesiv și nejustificat de intruzivă a „Globului”. Integrarea unor multiple „Bule” într-o „Spumă socială” explică fenomenul de structurare a comunităților în entități supra-individuale, care încetează să mai aparțină, în exclusivitate, spațiului privat (cu tot cu regimul său juridic) și se apropie de spațiul public (sau de Glob), păstrându-și totuși identitatea și fără a se integra în totalitate sferei acestui din urmă spațiu. Urmând logica acestui mod de a vedea lucrurile, P. Sloterdijk construiește o teorie a interesului pe cele trei paliere cu care mai toți juriștii sunt familiarizați: interesul public (Globul), interesul colectiv de nișă sau de nivel intermediar (Spuma) și interesul privat (Bula). Finalmente, „Spuma socială” evocată de P. Sloterdijk este un „macro-interior”, care presupune și implică totodată un efort de colaborare sau de cooperare între mai mulți indivizi care, pentru a fi folositori unii altora, sunt nevoiți să se specializeze, învățând să facă altceva decât ceilalți semeni ai lor și cultivând, astfel, diviziunea socială a muncii.
Bibliografie:
- P. SLOTERDIJK, Globes. Macrosphérologie. Sphères II, trad. din lb. germ. de O. Mannoni, Ed. Pluriel, 2010.
- P. SLOTERDIJK, Bulles. Microsphérologie. Sphères I, trad. din lb. germ. de O. Mannoni, Ed. Pluriel, 2010.
- P. SLOTERDIJK, Écumes. Sphérologie plurielle. Sphères III, trad. din lb. germ. de O. Mannoni, Maren Sell Éditeurs, Paris, 2005.