Canicula este în toi și a cuprins toată Câmpia de Vest. Lumea se topește lent, dar fără șanse, asemeni unei înghețate uitate pe bordul mașinii. Apa rece este mai căutată decât aurul. Un petec de umbră pare de pe altă lume, ca o Morgană.
Normele europene cer, pentru un trai decent, ca orașele să dispună de un număr de metri pătrați de verdeață, per locuitor. Sigur că Timișoara nu se încadrează în aceste doleanțe unionale. Situația nu este cea mai dramatică, dar nici prea strălucită.
Țara noastră are puține spații verzi pentru locuitori, în condițiile în care orașe precum Graz, Viena sau Helsinki depașesc 110 metri patrați de spațiu verde pe cap de locuitor.
Conform recomandărilor Uniunii Europene, unui locuitor din mediul urban ar trebui să îi revină o suprafață de circa 30-40 metri pătrați, în timp ce recomandările Organizației Mondiale a Sănătații prevăd circa 50 metri patrați pe cap de locuitor.
Din acest punct de vedere, orașe precum Bruxelles, Copenhaga, Liverpool sau Hamburg, a căror locuitori se bucură de 30, 31, 33 si respectiv 35 de metri patrați de verdeață, se încadrează în limitele impuse de UE. În schimb, Madridul și Sevilia, Marsilia și Luxemburg au scăzut sub limita de 10 metri patrați. Pe timișorenii ce înfruntă vipia cu stoicism nu-i răcorește cu nimic faptul că alții stau și mai rău. Cu ceva ani în urmă s-a încercat o șmecherie administrativă ce era doar o mișcare din pixul autorităților, nu o măsură reală. Pădurea Verde urma să marească în mod artificial suprafața orașului pentru a ne apropia de cifrele ce ne-ar fi asemănat câtuși de puțin cu alte municipalități de pe continent. Dar pădurea oricum era acolo și nu era ceva nou plantat pentru confortul cetățenilor.
În ultima vreme se pare că autoritățile fac eforturi pentru a mări suprafața verde a orașului. Se vopsesc trotuarele cu vopsea verde, doar vor păcali căldura de afară. Din declarații pompoase, se luptă împotriva buruienilor dăunătoare, a boscheților ce ascund mizeria și a terenurilor invadate de gunoaie și tufe ce ascund șobolani sau șerpi ca în Amazonia. În realitate, nu se face nimic concret. Se tolerează tacit terenurile invadate de buruieni, doar vor da bine la totalul de spații verzi. Ambrozia cea atât de periculoasă este infierată din gură, dar nimeni nu o deranjează. Proprietarii ce ar fi trebuit să fie amendați pentru neîngrijirea terenurilor nu au nici o grijă că doar și ei ajută cu buruienile lor la producția de oxigen.
Pe un „teren privat” așa cum o arată un anunț fără haz de la intersecția străzii Ghe. Barițiu cu strada Gării, buruienile depășesc un stat de om. Bucuria dihăniilor și a jivinelor ascunse pe acolo. Copii din cartier sunt speriați de cei mai mărișori că pe acolo ar bântui crocodili. Gluma e doar pe jumătate, dacă ne uităm mai atent se vede că ar avea condiții destul de bune.
Locuitorii strazilor adiacente fac o invitație specială inspectorilor îndreptățiți să vină cu chitanțierele de amenzi și pe acolo. Ar putea aduna fondurile necesare pentru un oraș verde.
