La fel cum „somnul rațiunii naște monștri“, după o celebră expresie filosofică ce a fãcut epocã, întocmirea listelor pentru candidaturi, odată la patru ani, naște situații dintre cele mai ciudate.
Aşa cum s-a întîmplat și de data aceasta la Reșița și în Caraș-Severin. Ca de altfel, în toată România electorală. Lovituri de alcov, evadări, trădări, nemulțumiri de tot felul, trec peste partide ca un necruțător tsunami, măturând multe dintre aranjamentele politice și manevrele inițiale. Iar cum acest val vine chiar înainte de alegeri, scapă cine poate! Partidele ies de regulã „întărite“ atunci când membri de vază le părăsesc. În limbajul politic, această expresie relevă, de fapt, starea de derută în care se află formațiunile în fața acestor evidențe.
Bătălia pentru un loc eligibil pe listă este mai acerbă și chiar mai crudă decât ne putem noi imagina. Dar faptul că ea se poartă în subteranele politicii îi camuflează oarecum din asprime, cel puțin pentru ochii și înțelegerea privitorului comun. Dar asta nu înseamnã cã e mai puțin dură. Pentru românul care a conștientizat sau chiar a încercat pe pielea lui faptul că în România încă te poți îmbogăți din politică, locul eligibil a devenit un El Dorado, o Nirvana, o zonă plină de promisiuni dulci și nu de responsabilitate, așa cum ar trebui să fie în mod normal.
Chiar și pe fondul furtunilor repetate în Caraș-Severin din partea unor autorități precum DNA, ANAF ori ANI, oamenii vor să candideze, încă. Problema în Banatul de Munte este nu numai că a rămas decapitat efectiv, în urma descinderilor procurorilor, ci și că acum, pe liste, se află un mult prea însemnat procent de oameni care au avut sau au probleme cu justiția, cu integritatea ori cu moralitatea, aceasta din urmă nefiind pedepsită penal, dar oricum…
Nu știm exact de ce persistă, pentru că de responsabilitate nu poate fi vorba. Responsabilitate – iată o expresie care a a cam dispărut din politica românească și nu numai din politică, din păcate, ci și din alte varii domenii de activitate autohtone. Sau, dacă nu a dispărut, ea este demult golită de semnificații, este arborată pompos doar atunci când oamenii politici sau alte categorii de profesioniști vor să dea o nemeritată greutate afirmațiilor lor.
Bătălia care se dă în subteranele politicii, de multe ori nici pe departe cu scopul de a accede la responsabilitate socială reală, precede cu mult datele fixate pentru alegeri. Ea este povestea unui șir întreg de acțiuni, ortodoxe sau mai puțin ortodoxe, care stabilesc, în alcovurile partidelor sau ale altor grupări care își pun amprenta din umbră asupra politicii românești, pe cine se mizează în perioada electorală.
Dacă vorbim de Consiliul Județean Caraș-Severin, există aici în general o confuzie, întreținută chiar de politicieni. Mulți dintre alegători își imaginează că vor putea pune votul exact pe cine doresc, pentru a-l propulsa președinte al forului județean. Numai că, se știe, nu mai e ca acum patru ani. Președintele se va alege din rândul consilierilor județeni aleși.
Partide precum PSD sau PNL merg cu ceea ce consideră ei a fi locomotive politice la Consiliul județean, găsind formule precum ”cutare candidat deschide lista” candidaturilor la CJ.. Nu mai dăm numele candidaților principali ai celor două partide, pentru că ar fi în dezavantajul celorlalte formațiuni. Știm cu toții că negocierile pentru președinție se vor duce acolo, în viitorul consiliu. Pentru că la porțile forului județean bat cu speranță și Partidul Verde, PMP, ALDE; UNPR.
Încă de pe acum se vorbește de înțelegeri, de susțineri reciproce oculte, de aranjamente. Toată această încrengătură va vicia, cu siguranță, rezultatul alegerilor și va contribui la necurăția politicii.
La Primăria Reșiței se ”duelează” unsprezece candidați. Aspectul pozitiv ar fi că măcar o parte din ei au ieșit cu proiecte destul de bine închegate, care poate vor fi folosite de viitorii administratori ai urbei. Deși, de regulă, toată lumea știe că nu există această generozitate pentru cetățeni, ci numai orgoliu pentru propriile idei.
Profesiile, preocupările candidaților, sunt destul de diferite: oameni de afaceri, medici, ingineri, funcționari publici, manageri. Programele și proiectele – aceia care au – sunt însă relativ asemănătoare. Sigur, e o anumită logică aici, pentru că un oraș are o sumă de piloni pe care dezvoltarea cărora trebuie accentuat. Numai, că, în acest mileniu, nu e suficient. În acest mileniu trebuie să fii creativ și asta apare destul de rar.