Una dintre speciile de păsări periclitate la nivel mondial, șoimul dunărean (Falco cherrug) a cunoscut o creștere importantă a populației în vestul țării, mai precis în Câmpia de Vest.

Prin anii 2000, nu se cunoștea nici o pereche cuibăritoare în zonă, populația națională fiind compusă din doar câteva perechi prezente în zona munților Măcinului din Dobrogea.
Secolul trecut, șoimul dunărean era destul de răspândit pe teritoriul României, însă din mai multe cauze (otrăvire, dispariția locurilor de cuibărit, extinderea agriculturii, vânătoare) aproape că a dispărut cu totul.

Prin câteva măsuri de conservare în cadrul unui proiect transfrontalier, Grupul Milvus în colaborare cu companiile de transport și distribuție a energiei electrice, au montat peste 80 de cuiburi artificiale pe stâlpii de înaltă tensiune, majoritatea în județele Timiș și Arad.

Dacă în 2011 a fost înregistrată doar o singură pereche într-un cuib natural de corb, în 2012 – două, din 2015, în urma montării cuiburilor artificiale, numerele au crescut: anul trecut – 8 perechi, anul acesta, cel puțin 14!…
Toate, în cuiburile artificiale montate la mare înălțime.

Șoimii dunăreni au nevoie de cuiburile altor păsări pentru a cuibări (în special ale speciilor de ciori sau altor păsări răpitoare), iar dacă acestea nu există, șoimii se adaptează ușor și folosesc cuiburile artificiale.
În regiunile de câmpie, numărul cuiburilor naturale este redus ca număr din cauza lipsei arborilor, a copacilor solitari sau a pâlcurilor.
Astfel, intervenția noastră (prin amplasarea de cuiburi artificiale pe stâlpi de înaltă tensiune) este necesară pentru a facilita cuibărirea unui număr cât mai mare de păsări și în Câmpia de Vest.
Fără aceste măsuri, păsările nu ar avea nicio șansă de cuibărire în zonă.

De-a lungul anului 2016, majoritatea puilor din aceste cuiburi au fost inelați pentru monitorizarea populației de șoim dunărean din România.
Nagy Attila, angajat al Grupului Milvus și responsabil pentru monitorizarea șoimilor dunăreni, consideră că „pentru a înțelege mai bine dinamica de răspândire a tinerilor șoimi și măsura în care aceștia se instalează în teritoriile învecinate, încă neocupate, este nevoie de un sistem prin care să fie posibilă identificarea șoimilor tineri la nivel de exemplar chiar și după ce păsăresc cuibul și se dispersează. Folosind inele inscripționate unice, descifrabile de la distanță cu ajutorul lunetelor ornitologice, acest obiectiv este mult mai ușor de atins”.

Doi dintre pui, de fapt două surori, în loc de inele au primit transmițătoare satelitare, prin care monitorizarea lor se poate face mult mai eficient.
Aparatele echipate cu GPS transmit zilnic zeci de semnale specialiștilor, făcând posibilă urmărirea lor aproape în timp real.
Transmițătoarele sunt costisitoare, motiv pentru care în fiecare an doar câțiva șoimi pot fi echipați cu astfel de aparate.
Transmițătoarele au fost montate pe șoimi de către specialiștii din Ungaria, care au cea mai mare experiență în privința acestei specii, datorită măsurilor de conservare implementate din anii ’70.

Populația șoimilor dunăreni din Europa este estimată la aproximativ 450 de perechi, din care 47 la sută trăiesc în Ungaria, Slovacia și țările vecine.