Sala Baroc a Muzeului de Artă Timişoara a fost recent gazda întâlnirii timişorenilor cu academicianul Răzvan Theodorescu, cu ocazia lansării cărţii „Despre cultura de ieri şi românii de azi”, autor directorul Muzeului Naţional Peleş, Dr. Narcis Dorin Ion, în carte fiind cuprinse convorbiri între autor şi academician. Moderator al evenimentului a fost chiar directorul Muzeului de Artă Timişoara, Victor Neumann.
„Este o carte de convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu în care, pe parcursul a 320 de pagini, domnia sa povesteşte nu numai viaţa domniei sale, cariera sa, opera sa știinţifică; sunt peste 70 de ani de istorie a României povestită în această carte, din anii 1940 şi până astăzi. De aceea se întitulează „Despre cultura de ieri….”, şi avem aici evocări ale unor distinse personalităţi ale culturii, ale istoriografiei, ale artei româneşti, „…şi românii de azi”, cei de după 1990, când domnul academician Theodorescu a fost implicat, cum bine se ştie, şi în viaţa politică a României, domnia sa fiind unul dintre cei mai avizaţi comentatori ai fenomenului politic şi cultural contemporan. De aceea, cred că a fost un privilegiu pentru mine să realizez această carte, ca mai vechi colaborator al domniei sale, o carte care se citeşte ca un roman autobiografic”, a spus autorul, Narcis Dorin Ion.
După cum se relatează şi în carte, nu numai în dialogul cu viitorii cititori, Răzvan Theodorescu a avut şi perioade dificile, cum a fost una destul de dură, în 1959, când a fost exmatriculat de la facultate, fiindu-i interzis a se mai înscrie la vreuna din ţară, timp de 3 ani lucrând ca fierar-betonist, în construcţii, pe şantiere.
După trecerea celor trei ani a fost reabilitat, iar până în 1977 a avut o perioadă ştiinţifică la Institutul de Istorie a Artei, protestând din nou împotriva demolării bisericilor de către Ceauşescu. Protestând, a fost exclus din funcţia de director adjunct al institutului, ajungând la Biblioteca Naţională, perioadă în care şi-a scris operele, fundamentându-şi pe deplin teoriile ce l-au aruncat astăzi în faţa multor istorici şi academicieni.
O periadă deosebită din viaţa academicianului Răzvan Theodorescu a fost, pare-se, alegere domniei sale ca membru al Academiei Române, dar şi cariera de după 1990, ca profesor la Universitatea de Arte, unde a ţinut cursuri memorabile şi de neuitat pentru studenţi, dar şi recunoaşterea academică de profesor în istoria artei şi a culturii vechi româneşti în care a activat de atâţia ani şi s-a produs absolut magistral.
„Este unul dintre cei mai mari istorici ai ultimei jumătăţi de veac, este un istoric complex, un istoric al civilizaţiei româneşti, istoric al artei, istoric al culturii vechi româneşti, cu o operă vastă”, a mai spus Narcis Dorin Ion.
Muzeul de Artă Timişoara găzduieşte foarte des astfel de manifestări culturale, fiind şi una dintre principalele preocupări ale intituţiei: dinamizarea activităţilor culturale, promovarea valorilor din toate mediile, promovarea artei, a ideilor, a cărţilor şi a personalităţilor.
„Astă seară l-am avut invitat pe academician Răzvan Theodorescu, care şi-a lansat o carte de convorbiri de memorii legate de cariera, de traseul domniei sale, o carte subiectivă, de această dată scrisă dintr-o altă perspectivă, nu cea istorică, ci a memoriilor, care redă ceea ce s-a întâmplat în familia sa, în relaţiile sociale, în instituţiile pe care le-a parcurs, în regimurile politice pe care le-a traversat, cu suferinţele, cu bucuriile, cu neajunsurile, prietenii ce i-a avut, colegii şi profesorii din facultate, toate aceste figuri apar în prim plan în prima jumătate a cărţii lansate în această seară”, a spus Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă Timişoara şi moderatorul acestui eveniment.
A doua parte a cărţii se referă la întâlnirile din viaţa politică, la funcţiile ocupate, cea de preşedinte RTV, senator, directorul Universităţii Naţionale de Artă, de Ministru al Culturii, reflectându-se detaliat rolul în viaţa publică, atmosfera şi mediile în care s-a implicat academicianul Răzvan Theodorescu.
„Îmi pare bine că mă aflu la Timişoara, în oraşul european prin excelenţă al României. Este o carte scrisă de un istoric tânăr, directorul Muzeului Peleş din Sinaia şi care este dedicată într-un fel biografiei mele. La 78 ani, mi-am permis, prin întrebările foarte pertinente ale istoricului Narcis Dorin, să-mi derulez viaţa. O viaţă care se pare că interesează, unii spun că este ca şi un fel de roman care tratează despre varii aspecte ale biografiei mele. Despre originile mele şi ale familiei mele, subliniez că sunt un amestec moldo-valah, şi cu unele elemente transilvane din Sălişte. Sunt un amestec social, fiindcă bunicii mei au fost ţărani răzeşi de la Valea Siretului şi din părţile Săliştei, dar alţii au fost baroni austrieci, alţii actori francezi, alţii burghezi sârbi, un amestec, liftă moldo-valahă. Sunt şi un amestec politic, pentru că răzeşii mei au devenit liberali, alţii ţărănişti, unul a devenit socialist, prieten cu Frimu, eu nu ascund că sunt cu orientare de stânga, dar unul care critică stânga de câte ori poate”, a spus academicianul Răzvan Theodorescu.
În carte sunt povestite marile provocări ale vieţii academicianului, cu bune şi cu rele, exmatricularea din facultate pentru atitudini politice duşmănoase în 1959, pe urmă a venit reabilitarea în 1965… „şi din nou fluieratul în biserică între anii 1975 şi 1980, fiind primul intelectual ce a protestat la demolările de biserici şi monumente, apoi provocarea pe care am acceptat-o după Revoluţie, fiind preşedintele Radio Televiziunii Române cu multe realizări bune datorate celor 6000 de colaboratori ai mei, dar şi cu câteva realizări negative, care îmi sunt datorate exclusiv mie”.
În carte mai sunt menționate şi tezele istorice ale academicianului Răzvan Theodorescu, dar şi faptul că este produsul unei şcoli extraordinare, cu profesori deosebiţi, cu cele mai mari nume ale istoriografiei precum Ioan Nestor, Mihai Breaza şi academicianul Emil Condurachi.
După părerea lui Răzvan Theodorescu, în cultura românească, la ora actuală, este o imensă involuţie.
„Societatea românească se mahalagizează pe zi ce trece, evoluţia e teribilă, şi această evoluţie o găsim şi în viaţa politică, gândiţi-vă că este pentru prima oară de multă, multă vreme de când România nu mai are nici un om politic, a avut în epoca strălucită a lui Cuza, în epoca Independenţei, în epoca interbelică, în epoca lui Carol I, au fost unii şi în epoca comunistă, au fost doi şi în epoca post-decembristă, Ion Iliescu şi Traian Băsescu, pe care l-am criticat tot timpul, dar care este un om politic; în momentul de faţă e un deşert total şi gafele zilnice care se fac în politică mă îndurerează ca român”, a mai spus Răzvan Theodorescu.
Domnia sa consideră că între românii de ieri şi românii de azi există o mare diferenţă de mentalitate, cea de negociere inteligentă: „românii de ieri, românii din sate, talpa ţării cum se spune, erau mult mai instruiţi decât românii de azi care nu mai au decât educaţia internetului, iar cultura este în decădere, cu mici insule, astăzi, de mari realizări, dar în mare, cultura de masă a românilor de ieri era superioară celor de azi. Literatura…? Mi-e dificil să vorbesc astăzi de un mare scriitor. NU CUNOSC”.
