La 25 de ani de la Revoluţie, sindicatele din Timiş se zbat ca peştele pe uscat. S-au dus vremurile în care liderii sindicali mobilizau mii de oameni la mitinguri de protest de mare amploare care blocau circulaţia prin Timişoara şi băgau groaza în politicieni sau în directorii ultimilor mastodonţi industriali, care mai contau pe piaţa economică din anii 90.
La ora actuală sindicatele, un partener esenţial de negocieri sociale într-o societate normală, nu mai sperie pe nimeni, cel puţin în Timiş. În afară de sindicaliştii din învăţământ şi poate cei din sănătate, care au rămas cei mai uniţi şi vocali, domneşte liniştea şi resemnarea. Filiala judeţeană a Cartelului Alfa a intrat într-un con de umbră după pensionarea liderului său sindical cel mai cunoscut: Ștefan Gogoşanu. La fel, Blocul Naţional Sindical Timiş rămâne un nume pe una din uşile de la Casa Sindicatelor, după cel fostul lider local, Aurel Mihuţ, se ocupă mai mult de televiziune şi de învăţământ.
Cel mai vocal lider judeţean rămâne profesorul Virgil Popescu, preşedintele Sindicatelor din Învăţământul Preuniversitar Timiş, care este şi vicepreşedinte naţional în Federaţia ”Spiru Haret” dar şi vicepreşedinte la CNSLR ”Frăţia” Timiş. Popescu este unul dintre puţinii lideri sindicali credibili rămaşi pe ”baricade”, care mai contează în diversele negocieri cu responsabilii locali sau naţionali care decid soarta angajaţilor din diversele domenii economice şi nu numai.
În sănătate, se mai aude vocea preşedintelui ”Sanitas” Timiş, Livius Cârstea, mai firavă însă în ultimul timp, în ciuda problemelor cu care se confruntă personalul din domeniul sanitar.
Se poate spune că sindicatelele din Timiş, dar şi de la nivel naţional, au ajuns la mâna politicului. Să nu uităm că Aurel Mihuţ, liderul Alianţei Sindicatelor din Timiş a fost o perioadă consilier local, Livius Cârstea, preşedintele ”Sanitas” Timiş, a cochetat şi el cu politica, la un moment dat, iar Adrian Negoiţă, liderul CNSLR ”Frăţia” Timiş este chiar secretar general al PSD Timiş, consilier judeţean şi preşedintele Comisiei de Cultură din Consiliul Judeţean Timiş.
Cel mai grav este că din urmă nu mai apare nici un lider sindical credibil. Nimeni nu mai vrea să-şi asume responsabilităţi pentru diversele probleme ale angajaţilor. Nu ştiu ce se va întâmpla după dispariţia actualilor responsabili sindicali, prin pensionarea lor sau pur şi simplu prin renunţarea la această obligaţie. Vorba cuiva, ne aşteaptă vremuri interesante!