Vestea suna în felul următor: Fredi Simonis a luptat, cu sângele dându-i pe nas, pentru ca aeroportul timișorean să revină comunității locale. Fapt împlinit, în pofida opoziției strașnice a unor liberali și pmpiști care iubesc Banatul și Timișoara, și ziua, și noaptea. Ce să mai, patimă grea — ba chiar mistuitoare până la a-și rupe cămășile de pe ei — dragostea asta a domnilor Pirtea, Ben-Oni Ardelean și Cornel Sânmartinean față de interesele Timișoarei. Toți acești liberali sau ex-pedeliști, cazul rectorului Pirtea sau al lui Sânmărtinean, au votat cu toate degetele ridicate împotriva propunerii ca Aeroportul „Traian Vuia” să fie administrat de Primăria Timișoara și de Consiliul Județean Timiș. Că așa le-a cerut lor partidul, în frunte cu Ludovic Orban. Să voteze împotrivă. Mai contează că respectivii sunt trimiși în parlament de timișoreni? De ce-ar conta, câtă vreme niciunul dintre ei și nici dintre ceilalți parlamentari locali, de la PSD, PNL sau PMP, n-a mișcat vreodată, cu excepții rarisime, care întăresc regula, vreun deget în favoarea marilor proiecte ale Banatului, în raport cu puterea centrală.

Capul la cutie, în relația cu șefii de la București, a fost regula de aur a supraviețuirii acestor parlamentari lipsiți de bărbăție și de dedicare minimală față de Timiș, Timișoara și timișoreni.

Acum, să ne înțelegem, Fredi Simonis nu s-a bătut cu cărămida în piept în cauza aeroportului doar din convingeri regionaliste și din iubire necontenită în raport cu timișenii. Asta e clar pentru toată lumea, sper, ci mai ales pentru că, politician răsărit din pulpana lui Grindeanu, are calcule politice notorii în privința felului în care ar urma să fie administrat aeroportul timișorean de clicile politice locale. Fie pesediste, în cazul ’mnealui, fie, în cazul celorlalți, liberale, astăzi sau mâine, asta contează prea puțin.

Dar acum vorbim de un principiu, anume acela al regionalizării și descentralizării deciziei politice, unica șansă pentru ca Timișoara să se dezvolte, cu adevărat, vreodată, așa cum își doresc și așteaptă locuitorii ei. Din această perspectivă, trecerea Aeroportului „Traian Vuia” în administrarea puterilor locale era și este un prim pas demn de apreciat.

Altminteri, tocmai pentru a ne lămuri, o dată în plus, despre cât de slabă și de incoerentă este clasa politică timișoreană, ar fi de notat un gest interesant, urmat de reacția halucinantă a liberalilor sus-pomeniți. Mai precis, poziția lăudabilă, de astă-dată, a primarului Robu, care i-a îndemnat pe parlamentarii liberali să voteze în interesul Timișoarei, și nu în acela de partid. O idee de bun-simț, care a fost tratată în batjocură de aceștia.

Marilen Pirtea, Ben-Oni Ardelean, liberali din tată în fiu, au votat împotriva șefului lor de filială, laolaltă cu deputatul Sânmartinean de la PMP, care, de altfel, dorește să ajungă primar al Timișoarei. Tupeu cât casa și nimic viu sub soare de la un partid aproape muribund, la fel precum liderul său suprem, Traian Băsescu sau Petrov, dacă preferați, numele de cod oferit de vechea Securitate ceaușistă.

De notat că USR Timiș a votat, prin deputatul Cătălin Drulă, fost secretar de stat la Transporturi, pentru trecerea aeroportului în administrarea locală.

Restul e tăcere, una groasă și măcinată de rușinea impotenței politice, dar, mai ales, învăluită de disprețul absolut pe care îl deversează, constant, parlamentarii timișeni în obrajii alegătorilor bănățeni.