De câteva luni, concetățenii mei sunt bombardați de informații legate de COLTERM, o societate pe acțiuni al cărei principal obiect de activitate este reprezentat de producția și distribuția agentului termic către câteva zeci de mii de locuitori ai orașului Timișoara. Istoria recentă nu prea i-a fost favorabilă COLTERM-ului, astfel că, în prezent, această societate este în pragul falimentului. Decizia de a arunca în stare de insolvență acest operator economic – aflat în proprietatea exclusivă a Municipiului Timișoara – este un gest reprobabil, indiferent de justificările pe care unii se vor grăbi să i le aducă. Toți cei care cred că Societatea COLTERM S.A. poate fi tratată ca orice alt agent economic, pus în situația de a opera liber, alături de alți asemenea agenți, pe o piață concurențială, ar trebui să aibă în vedere Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică.
Art. 1 alin. (2) din mai sus menționata lege stabilește faptul că ea „se aplică serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, înfiinţat şi organizat la nivelul (…) oraşelor (…), sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale (…), pentru asigurarea unui mediu concurenţial pentru producătorii de energie termică, în vederea asigurării unor condiţii de locuit sigure şi sănătoase, prin asigurarea confortului termic consumatorilor de energie termică”. Dispoziția legală citată vehiculează trei majore idei:
(i) că sistemul centralizat de alimentare cu energie termică este organizat și funcționează sub responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în sfera cărora intră, în exclusivitate, primarul și consiliul local;
(ii) că, înainte de a suprima un monopol – de tipul celui deținut de Societatea COLTERM S.A. – aceleași autorități ale administrației publice ar fi trebuit să ia acele măsuri care să asigure un mediu concurențial pentru viitorii producători și/sau distribuitori de energie termică, chemați să asigure, în locul COLTERM-ului, același serviciu public;
(iii) că scopul întreținerii – și a menținerii – unei întreprinderi publice de factura COLTERM-ului ori a construirii unui mediu concurențial, în care să se manifeste întreprinderi private (alături sau în absența uneia precum COLTERM-ul), este acela al asigurării unor condiții de locuit sigure și sănătoase, prin asigurarea confortului termic al consumatorilor.
Ce au făcut Primarul și Consiliul Local al Municipiului Timișoara? Au încălcat grosolan legea! Până să sacrifice existența Societății COLTERM S.A., grăbindu-se să o arunce în insolvență – care nu este altceva decât un preludiu al falimentului și, implicit, al dispariției acestei Societăți – domnul Primar și onor membri ai Consiliului Local al Municipiului Timișoara ar fi trebuit să dovedească timișorenilor lăsați în frig, că ei – edilii acestui oraș – au făcut totul pentru a nu ajunge la această dezastroasă situație. Ce puteau face? Alternativ, destul de multe: – să apeleze la un împrumut intern sau extern, garantat de stat, pentru a asigura necesarul de lichiditate al Societății COLTERM S.A., cu care acesta să achiziționeze combustibilul de care avea nevoie pentru asigurarea agentului termic furnizat;
– să concesioneze unui operator economic privat serviciul de producere și de distribuție al agentului termic;
– să încerce o schemă de ajutor de stat;
– să divizeze Societatea COLTERM S.A. în mai multe societăți și, implicit, să sectorizeze rețeaua de distribuție a agentului termic, distinct de înființarea unei structuri divizionare care – „ruptă” din aceeași Societate COLTERM S.A.
– să se ocupe, în exclusivitate, de producerea acestui agent, în scopul administrării mai facile a activității de asigurare, la nivelul întregului oraș, a alimentării continue cu agent termic;
– să privatizeze fie întreaga Societate COLTERM S.A., fie părți din aceasta, eventual, după consumarea unui proces de divizare;
– să delege gestiunea serviciului public unuia sau mai multor operatori economici;
– să recurgă la încheierea unui parteneriat public-privat, angajat de Municipiul Timișoara cu unul sau mai mulți operatori economici, interesați să investească și să scoată mai apoi profit din activitatea de producere și distribuție a agentului termic, pe raza Municipiului Timișoara.
Desigur că niciuna din aceste soluții mai sus enumerate nu ar fi fost ușor de gestionat și s-ar fi putut solda cu nereușite. Dar vedeți, domnule Primar și distinși membri ai Consiliului Local al Municipiului Timișoara, orice activitate de management implică niște costuri, unele beneficii și câteva riscuri. De ce v-ați grăbit să aruncați Societatea COLTERM S.A. în insolvență? Din neștiință. Pentru că nu vă pricepeți și pentru că nu ați întrebat pe cine și unde trebuia să întrebați, pentru a afla câteva ceva despre cum anume se fac lucrurile în orașe precum Viena, Bratislava, Praga, Budapesta sau Belgrad. Nu ar trebui să vă închipuiți că în toate aceste orașe, mai toate apartamentele posedă propria centrală termică (pe gaz metan).
Recursul la insolvență este – mă scuzați – calea nepriceputului. Dovedește, domnule Primar, că habar nu aveți cum merg lucrurile în lumea germană din care pretindeți că veniți. Cu prilejul studiilor dumneavoastră în administrație publică, ar fi trebuit să aflați câte ceva despre celebrul profesor german Lorenz von Stein și de nu mai puțin vestitul fost primar al Vienei, Karl Lueger, de numele cărora se leagă administrarea performantă a marilor orașe. Modelele teoretizate de cel dintâi și aplicate de cel din urmă sunt studiate și exersate și azi (desigur, adaptat la realitățile social-economice prezente) în toată Europa occidentală. Se puteau aplica și sistemului de termoficare din Timișoara.
Știți, orașul pe care pretindeți că îl conduceți și care – cultural și civilizațional – e foarte legat de lumea din care am înțeles că ați venit. Gândiți-vă, domnule Primar, că Timișoara este, totuși, printre primele orașe din această parte de lume, care, cu mai bine de 100 ani în urmă, s-a bucurat de iluminatul public și de transportul public (cu tramvaiul). Astăzi, condusă fiind de dumneavoastră, Timișoara a ajuns să-i țină în frig pe mulți dintre locuitorii săi. Iar vina pe care trebuie să v-o asumați în legătură cu această indezirabilă situație – alături de colegii dumneavoastră din consiliul local – nu poate fi numai una politică, ci și una pedepsită de lege.