Sau cum să sapi după morminte regale și să dai de urmele unei vechi biserici neștiute
Cu destul de multă vreme în urmă istoricii au fost interesați să afle câte ceva despre cele ce sunt ascunse în pământ la Igriș. Trecutul foarte bogat în întâmplări și urme materiale a fost treptat distrus.
Gloria mănăstirii cisterciene se stinge încet. Dar așa cum am mai pomenit în alt episod locul avea să-și lege soarta de moartea unei regine a Ungariei de origine franceză.
Regina Yolanda de Courtenay era fiică a împăratului latin al Constantinopolului, Pierre d’Auxerre (Petru al II-lea). De fapt e un fel de a spune că a fost împărat la Bizanțului cucerit de cruciați. El nici nu a ajuns până pe malurile Bosforului la cetatea ce i-a fost promisă de Papa Honoriu al III-lea. A căzut prinzonier al unui rege local al Epirului (anume Theodor Comnen Dukas) în urma numeroaselor bătălii ce nu conteneau în acea epocă. Se și stinge după o robie de doi ani fără să conducă efectiv imperiul Bizantin. Conducătorul de fapt a fost soția lui Yolanda ce a oferit ulterior tronul fiilor lor Robert I (1219-1228) și Balduin al II-lea 1228-1261).
Yolanda de Courtenay (ce purta același nume ca și mama sa) ajunge regină a Ungariei prin mariajul cu Andrei al II-lea pentru a întări rețeaua de alianțe dintre țările din Balcani și Imperiul ce încă mai rezista ca urmaș al Imperiului roman de răsărit. Prima soție a regelui, Gertrude, fusese asasinatî în urma unei răzmerițe în anul 1213.
Căsătoria a fost celebrată în iarna anului 1215 în Alba Regală (Székesfehérvár) nu fără a stârni scandaluri ce ajung până la papa Inocențiu al III-lea. Era o veche dispută între înalții prelați de la Esztergom și cei de la Veszprém despre dreptul de a cununa regi.
După ani de domnie mai mult sau mai puțin liniștiți în anul 1233 regina se stinge și este înmormântată într-un cavou al abației cisterciene de Igriș. După alți doi ani se stinge și regele Andtrei al II-lea ce își va afla odihna tot aici în pusta bănățeană. Asta este partea știută a celor întâmplate foarte de demult. Dar tot de aici încep și legendele și necunoscutele despre aceste locuri.
Un alt moment de glorie a acestei așezări monahice a fost în perioada regelui Laszlo al IV-lea ce a hotărât că aici ar fi locul cel mai sigur pentru a păstra Sfânta Coroană împreună cu comorile regale. Este menționat un anume lui András Bölényfő ca fiind responsabil de bogățiile regale.
Se mai cunoaște o scrisoare a lui Pavel Chinezul (Kinizsi Pál) din 2 iunie 1494 unde se specifică despre timpul petrecut la Egres. Iar anul 1500 vor aduce aici pe episcopul Csáki Miklós după care totul cade în uitare. La anul 1536 Nicolaus Olahus scrie despre Egres dar nu pomenești nimic despre mănăstire. Pesemne era deja distrusă ori nu mai avea nici o însemnătate.
Tocmai pentru a dezvălui măcar o mică parte din aceste mistere au intrat în joc echipele de oameni de știință.
O strălucită colaborare s-a format între cercetători din țara noastră și din Ungaria ce trudesc de patru veri pentru a dezgropa vestigii ale mănăstirii din care nu a mai rămas nimic la suprafața solului.
În anul 2016, a demarat un proiect româno-maghiar de cercetări arheologice sistematice a sitului arheologic „Igriş – mănăstirea cisterciană Egres”, iniţiat de Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara în colaborare cu Universitatea Catolică Péter Pázmány din Budapesta. Mai participă la acest proiect Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din Bucureşti.
Mănăstirea cisterciană a fost abandonată în perioada otomană și treptat totul s-a ruinat. Era un interes al militarilor turci ca aici să nu existe ziduri puternice de apărare pentru a controla mai bine regiunea. Cele câteva clădiri anexe ce au mai fost folosite sporadic erau doar simple depozite ori grajduri. Dar și acestea s-au dărăpănat cu timpul.
Muzeul Naţional al Banatului are un proiect internațional de studii arheologice împreună cu Institutul de Arheologie al Universității Catolice „Péter Pázmány”din Budapesta. Discuțiile sunt mai vechi dar concret pe teren au început în anul 2016 să muncească cot la cot cu instrumentele în mână. Anul 2018 din diverse motive obiective nu a putut fi fructificat pe teren.
Proiectul de cercetare al sitului mănăstirii Igriș are ca obiectiv principal identificarea și studierea edificiilor de cult dar și al clădirilor ce au făcut parte din complexul întărit medieval. Se are în vedere o cât mai apropiată reconstituire a vieții de aici din urmă cu opt secole prin cercetarea urmelor fizice dezgropate. Până acum au existat doar informații scrise din vechi documente. De asemenea au existat și unele artefacte studiate din domenul istoriei artelor. Au mai fost studiate fragmente arhitectonice rezultate din dărâmături ce au apărut în secolele XVIII și XIX.
Din interpretarea acestor fragmente din edificiile vechi rezultă fără dubiu că aici la manăstirea Igriș au fost cel puțin două etape destul de distincte de construcție. Prima ar fi din finalul secolului al XII-lea iar mai apoi din prima jumătate a secolului al XIII-lea.
Dar nu este deloc simplu așa cum ar părea la prima vedere. Se va avea o abordare sistematică a ansamblului monastic pentrtu a realiza o cercetări arheologice în măsură să răspundă la principalele probleme de natură științifică despre etapele de construcție și datarea acestora. Se va realiza astfel o proiecție a evoluției temporale a complexului.
Dacă este posibil se are în vedere și marcarea locului de inmormântare a cuplului regal Andrei al II-lea și Yolanda de Courtenay despre care până acum se știe doar din documente.
Echipa complexă a cercetătorilor din partea română pentru anul 2019 este formată din:
-dr. Daniela Tănase arheolog-responsabil științific de la Muzeul Național al Banatului
-Zsuzsana Kopeczny arheolog tot al muzeului bănățean
-dr. Niculina Dinu, arheolog la Muzeul Brăilei Carol I
– dr. Virgil Apostol arhitect al institutului de arheologie „Vasile Pârvan”
-Ionela Slejiuc, Ștefan Popa, biologi bănățeni de la muzeu
-Ionuț Marteniuc, Diadra Pall-Both sunt studenți ai Universității de Vest.
Din Ungaria a venit de asemenea o echipă bine sudată formată din oamenii de știință:
-dr. Major Balázs responsabil științific, arheolog la Universitatea Catolică Péter Pázmány și colegii dânsului: dr. Langó Péter arheolog, dr. Takács Miklós, dr. Vass Lóránt, de. Rácz Tibor, dr. Czuppon Tamás toți arheologi ai Universității Catolice.
Ce noutăți au mai fost descoperite în campania științifică din această vară?
În campania arheologică din anul 2019 s-au efwectuat cercwetări în partea de vest a transeptului bisericii. Aici au fost descoperite două baze de pilaștri. În același timp a mai fost studiată porțiunea din parete de sud a navei bisericii ți partea de nord-est a curții complexului.
Surpriza cea mai mare a apărut aici. Se pare că viața monastică sau de cult pe aceste meleaguri este mult mai veche. Urmele destul de bine vizibile ale unei alte biserici mai timpurii au fost găsite sub cele cunoscute. La fața locului se distinge cu claritate culoarea diferită, mult mai galbenă, a stratului de lut bătut ce diferă de lutul mai cenușiu al bisericii mai noi.
Până acum nu au existat informații despre existența unei biserici anterioare abației cisterciene. În interiorul dar și in exteriorul acestei biserici mai mici au fost găsite morminte cu ciste din cărămidă și țiglă.
Au mai fost efectuate cerecetări în partea de nord-est a bisericii mănăstirii. În această zonă au fost descoperite diverse fundații cum ar fi a unui pilastru de colț și a zidului de nord a navei principale. Și în interiorul bisericii a mai fost găsit un alt pilastru ce are în partea sa de sud andosată o structură zidită din cărămidă de formă dreptrunghiulară. După formă dar și alte semne subtile istoricii fac supoziții că ar putea fi o criptă funerară pentru cei mai înstăriți. Cei ce aveau o stare mai umilă erau îngropați în cimitirul din afara zidurilor.
În interiorul bisericii dar și în afara structurii construite chiar au fost găsite aceste rămășițe umane abundente. Acestwe morminte sunt evaluate la o primă vedere ca făcând parte din morminte din secolele XIII până în cel de-al XVI-lea.
Tot în curtea mănăstirii în parte zidului de sud al navei au fost găsite bucăți de țiglă, cărămidă, pietre prelucrate, elemente de pavaj, multe din ele cu urme de incendiere. Cel mai probabil sunt rămășițe ale distrugerilor din epoca invaziei mongole.
În campania din această vară au mai fost scoase la lumină o seamă de obiecte mai mărunte dar nu lipsite de importanță ca: podoabe, monede, piese de veșminte, unelte, arme sau bucăți de marmură roșie cu fragmente de inscripție (încă nedescifrată).Toate sunt estimate ca făcând parte din perioada secolelor XII-XVI-lea. Au mai fost găsite și fragmente de ceramică și de sticlărie deosebit de frumos lucrate. Un fragment de monedă bizantină de aur bine păstrată va ajuta la o mai bună datare a acestor straturi arhelogice fiind făcută o corelare între anii emiterii banului prețios.
Mormintele regale, dacă mai sunt aici, nu au fost încă stabilite. Ar putea fi sau nu. Specialiștii ne asigură că ar fi posibilă o comparație pe baza urmelor ADN. Astfel de elemente de urme genetice exista la alte morminte ce păstrează rămășițele rudelor regale.
Dezlegarea misterului mormintelor capetelor încoronate se amână pentru următorii ani de cercetări. Surprizele pot veni oricând.
Dar aceste locuri ascund încă enorm de multe vestigii. Din locul actual unde se lucrează se estimează că altarul bisericii se întinde în afara perimetrului actual al șantierului arheologic. Chiar și strada de lângă lucrări ar putea acoperi foarte mult. Primarul comunei Sân Petru Mare este dispus să aprobe continuarea lucrului și în drum daca arheologii o vor cere. Iar în parte opusă intrarea principală în biserică se află cam la o distanță de o sută de metri de la locul actual al săpăturilor ceea ce denotă dimensiunile edificiului de cult. Acest posibil loc se află de asemenea pe o altă proprietate ocupată acum de o grădină. Se are în vedere achiziționarea acesteia pentru scopurile cunoașterii științifice.
Dacă vor fi fonduri necesare și până acum Consiliul Județean a asigurat acești bani necesari, aici la Igriș este material de descoperit și de studiat pentru cincizeci de ani în avans.