Deși multe dintre noi îi poartă numele, puțină lume o cinstește cum se cuvine pe Sfânta Mare Mucenică Irina, celebrată an de an, în 5 mai.
Despre viața ei au rămas doar scrierile învățătorului său, Apelian, un înțelept bătrân. Dar este suficient cât să ne dăm seama ce mult a îndurat unica fiică a regelui păgân al cetății Maghedon, Liciniu. Numele ei inițial a fost Penelope. Pe când avea doar 6 ani, tatăl ei a poruncit să se construiască, în afara cetății, un turn cu multe încăperi. În acest turn și-a închis fiica, împreună cu 13 fecioare, o învățătoare și înțeleptul Apelian. Atunci, într-o noapte, fetei i s-a arătat în vis un înger, care i-a spus că e trimis de Dumnezeu și că, din acel moment, ea nu se va mai numi Penelope, ci Irina, că le va fi „multora scăpare și adăpostire” și că prin ea „se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”. Așa se face că tânăra a primit învățături despre Iisus Hristos de la Apelian și a fost apoi botezată de Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Patimile sfințesc oamenii
Trecerea Irinei la creștinism i-a înfuriat tatăl, care își dorea să o căsătorească. Pentru că ea refuza orice pețitor, a fost supusă multor chinuri. În acest răstimp, Dumnezeu i-a trimis semne: un porumbel intrat în zbor prin fereastra deschisă cu o ramură de măslin în cioc, pe care a pus-o pe masă; un vultur cu o coroană de flori în cioc, pusă tot pe masă şi un corb venit cu un şarpe în cioc, aruncat pe masă. Apelian i-a explicat că porumbelul simboliza educaţia ei, ramura de măslin era harul divin primit la botez, vulturul cu cununa de flori reprezenta succesul de care avea să se bucure, iar corbul şi şarpele prevesteau suferinţele şi durerea pe care urma să le îndure. De aici au început torturile. A fost legată şi aruncată sub copitele unor cai sălbatici, însă aceştia au rămas nemişcaţi. În loc să o rănească pe sfântă, unul dintre cai a tăbărât asupra regelui Licinius, i-a sfâşiat şi i-a smuls mâna dreaptă, l-a călcat sub copite. Dar Licinius s-a ridicat nevătămat, în prezenţa martorilor, după rugăciunile Irinei. În urma minunii, regele și soția lui au trecut la credința creștină, iar Irina și Apelian au plecat să propovăduiască păgânilor cuvântul lui Hristos. A mai fost torturată și de alți patru regi, Sedechie, Savorie, Numerian și Vaudon care, după ce au văzut minunile sfintei, s-au convertit și ei la creștinism.
Sfânta Irina ajută și alină sufletele
Pe când se îndrepta către Efes, a simțit că i se apropia sfârșitul. A găsit un mormânt într-o peşteră și, făcându-şi semnul crucii, a intrat în el. Le-a cerut însoțitorilor ei să astupe intrarea cu o piatră mare. După câteva zile, Apelian împreună cu câţiva creştini au găsit piatra răsturnată, iar trupul sfintei nu se afla în mormânt. Astfel a voit Dumnezeu să o slăvească pe Sfânta Irina, care, iubindu-L, şi-a închinat viaţa slujirii Lui. Sfânta Irina a călăuzit mii de oameni la Hristos prin viaţa ei minunată şi prin propovăduirea ei. Biserica o cinsteşte, iar creştinii cer şi astăzi ajutorul şi rugăciunile ei de mijlocire. Sfânta Mare Muceniţă Irina este chemată mai ales de cei care îşi doresc o căsătorie grabnică şi fericită. În Grecia, ea este şi sfânta ocrotitoare a poliţiştilor.
Sursa: libertateapentrufemei.ro