Semnele Universului tălmăcite de Zoltan Molnar la Muzeul de Artă FOTO-VIDEO

517

Pentru cine mai avea îndoieli despre sincronicitatea mișcărilor artistice ale secolului XX din Europa vestică și reflectarea lor în estul destul de închistat ideologic este de văzut excepționala expoziție retrospectivă Zoltan Molnar de la Muzeul Național de Artă din piața Unirii.

Este cea mai bună dovadă că în afara ciudățeniilor impuse de la centru ce trebuiau să ridice în slăvi realizările clasei muncitoare, mare majoritate a artiștilor adevărați erau cât se poate de conectați la tot ce a adus avangarda europeană nou în formele de exprimare.
Aici la noi în urbe a gândit și a creat un vizionar al formelor abstracte și geometrice de profundă simțire ideatică.

Zoltan Molnar și-a împărțit activitate între munca de scenograf cu har la teatrul maghiar timp de decenii dar și ca artist monumentalist sau de șevalet. Mai mult decât atât a lăsat sunetul elevat al lucrărilor unor celebri compozitori să-l ghideze în a elabora o paralelă între sunet și culoare. Cei ce l-au cunoscut îndeaproape depun mărturie că în timp ce se afla în fața șevaletului asculta maeștrii simfoniilor. Poate este unul din motivele pentru care urmașii săi de două generații sunt muzicieni.

Evenimentul expozițional este de fapt suma a trei expoziții temporare complet noi, care îmbină o selecție de lucrări din depozitele Muzeului Național de Artă Timișoara, din colecțiile partenerilor precum și o instalație inedită, Tâlharul cel bun, 2021, de Bogdan Vlăduță. Toate sunt motive de atrage publicul la „Noaptea Muzeelor” din finalul săptămânii.
Mesajul cu care muzeul dorește să atragă iubitorii de frumos este unul dinamic, de revigorare a manierei de expunere, de creare a mesajului estetic dar și de comunicare între diferite generații de artiști. În sălile de la parterul muzeului, sunt expuse lucrări de pictură, grafică si afișe de spectacol realizate de Zoltan Molnar.

La deschiderea oficială a expoziției retrospective pregătite de Asociația Femeilor Maghiare din Timișoara în colaborare cu Muzeul de Artă dar și cu urmașii artistului sunetul minunat al pianului a fost avanpremiera evenimentului. Tânărul David Molnar a strunit cu eleganță clapele pianului în amintirea bunicului său pe care nu l-a cunoscut dar al cărui fan artistic se declară fără rezerve.

Vizibil emoționat, criticul de artă Alina Hambaraș a pus în temă publicul cu valențele filozofice ale lucrărilor lui Molnar ce aduc nu doar jocuri de linii fine și culori estompate ce se îndepărtează de relief dar sunt chiar transpunera unor gânduri transcendente pe pânză.
Merită atenția celor ce ,poate nu au auzit îndeajuns despre artist, câteva repere biografice.

Pictor și grafician de mare sensibilitate, Molnar Zoltan a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca unde i-a avut ca profesori pe Abody Nagy Bela și Szervaciusz Jeno. A fost dascăl al Facultății de Arte din Timișoara (1963-1972) și grafician al Teatrului Maghiar de Stat Timișoara. Ca urmare, sălile de la parterul Muzeului de Artă expun deopotrivă lucrări de pictură, grafică și afișe ale spectacolelor cărora, în timp, le-a conturat scenografia și promovarea. A creat și artă monumentală, pe care o putem admira azi în Carei, Satu Mare sau Sinaia. Dar numeroase lucrări se află în expoziții de prestigiu din New York, Tel Aviv, din Japonia sau Germania.

În 1968 a participat alături de Grupul 1+1+1 la expoziția de la Sala Kalinderu din București. Atunci, pe simeze „formele și culorile” purtau dialogul dintre Ștefan Bertalan, Constantin Flondor, Doru Tulcan, Elisei Rusu, Roman Cotoșman și Viorel Toma. Ulterior, grupul s-a redenumit Sigma. Încercând să sintetizeze precizia desenului și „muzicalitatea culorii” lui Zoltan Molnar, criticul Coriolan Babeți l-a comparat cu Viktor Vasarely, în raport cu care, ”Molnar este ceea ce este o catedrală gotică în comparație cu una romantică”.
Președintele Asociației Femeilor Maghiare a insistat asupra valorii de patrimoniu a două din lucrările murale importante din oraș ce nu sunt îndeajuns cunoscute. Acestea ar putea fi în pericol de a se pierde dacă nu sunt puse în valoare corespunzător. Una din ele este în holul sălii de spectacole al Colegiului Național de Artă „Ion Vidu” acoperind tot peretele dinspre sala de concerte.

O a doua lucrare valoroasă, de mari proporții, este în holul unității de coafură/frizerie de pe bulevardul Republicii. La finalul discuțiilor, amical oficiale, maestrul Vasile Pintea, coleg de generație și vecin de atelier cu pictorul prea repede plecat a adus un elogiu pios amintirii lui Molnar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.