De cum porneşti dinspre Calea Şagului spre Gara de Sud mergi o porţiune pe drum asfaltat, apoi, cu cât te apropii mai mult de calea ferată, observi că asfaltul se termină brusc şi te îngroapă gunoaiele, atât de pe calea ferată, cât şi la marginea grădinilor.
Oamenii care locuiesc în zonă sunt complet nemulţumiţi, peste tot mormane de gunoi, lăsate de către diferite maşini, din diferite zone ale oraşului, mulţi decartează gunoiul chiar în poarta celor ce locuiesc acolo, iar dacă aceştia vociferează, cei în cauză îi ameninţă. Strada Ceferiștilor nu este asfaltată, nu are iluminat public stradal, lipsă canalizere, dar lipsă şi apă potabilă, şi asta din cauza faptului că Regionala CFR Timişoara a interzis lucrările pe stradă, atât Primăriei Timişoara cât şi celor de la Enel. Oamenii trăiesc în beznă, cu WC-ul în curte şi apa în puţ, aidoma evului mediu. Chiar dacă gunoiul se mai ridică din când în când, a doua zi e la loc.
Chiar dacă în zonă sunt destule palate ale rromilor, cu 20-30 camere, copiii acestora tot în gunoaiele decartate pe marginea drumului se joacă, gunoaie ce împrăştie o mulţime de microbi. Aici am putea pune destule întrebări: Ce face Primăria? Ce face Poliţia Locală? Câte amenzi a dat? Ce face Garda de Mediu? Şi nu în ultimul rând: Ce face Regionala CFR Timişoara – de ce distruge viaţa şi sănătatea celor ce locuiesc în zonă?
Ca să nu spuneţi că se vorbeşte aiurea, se poate urmări filmul şi vedea şi fotografiile. Degeaba pe calea ferată trec trenuri moderne, dacă de jur împrejur e haos, mizerie şi debandadă. Adică “degeaba afară e vopsit gardul, dacă înăuntru e leopardul”.
“Strada asta e o problemă, nu se împacă CFR-ul cu Primăria, au venit să ne pună becuri şi CFR-ul nu i-a lăsat, stăm în întuneric, s-au făcut sesizări încă de pe timpul lui Ciuhandu, iar mizeria mai dispare doar când intervine Poliţia Locală. Și din Calea Buziaşului au venit şi au aruncat gunoiul, primarul ştie cum e strada, fără asfalt, fără canalizare, fără apă, eu am foraj făcut în curte”, spune unul dintre localnicii de pe strada Ceferiştilor, Eugen Părpăluţ.
De doi ani există doar promisiuni, s-au făcut liste, s-au adunat semnături, dar nimeni nu a mişcat un deget privind îmbunătăţirea situaţiei.
Timişoara, nici pe departe nu mai poate fi numit ca “oraş al florilor”, ci mai degrabă un “oraş al gunoaielor”. Sunt N zone centrale unde e plin de bălării, de catacombe şi ruine, unde ne cade în cap tencuiala de pe ziduri, unde noaptea ne e teamă să trecem să nu fim atacaţi, sau că ne muşcă vreun şarpe. Facem pasaje, lărgim drumuri, facem trotuare (central) dar periferiile nu sunt ale oraşului, nu sunt ale primăriei? Acolo oamenii sunt abandonaţi, dacă îi asculţi,
poveștile lor îți dau fiori.