Liceul „David Voniga” GIROC a primit terenul de construcţie în anul 1734 şi este atestat documentar din anii 1774-1776, învăţători fiind MOISE BALA şi TOMA MOISESCU. Prima şcoală confesională a fost construită pe locul actualului parc al Căminului Cultural, la jumătatea secolului al XIX-lea. A doua şcoală confesională a fost construită în 1899, alături de biserică, în actualul spaţiu al Farmaciei şi al Poştei. La mijlocul secolului al XIX-lea, la Giroc funcţionează ca învăţător MOISE BOTA, cel care tipăreşte primul abecedar românesc cu litere latine în Banat. Prima şcoală de stat (actuala clădire veche a şcolii) s-a construit în 3 etape: 1919, 1927-1928, 1965.
Clădirea nouă a şcolii actuale s-a dat în funcţiune în anul 1974. Grădiniţa Giroc funcţionează din 1929 în clădirea vechii şcoli confesionale (actualul spaţiu al Poştei). În anul 1972 grădiniţa se mută în actualul local, iar în anul 2004 se dă în folosinţă un nou corp de clădire pentru grădiniţă. Între anii 2005-2006 se dau în folosinţă corpul de legătură între cele două clădiri ale şcolii, biblioteca comunală şi laboratorul de informatică. În anul 2006 se dă în folosinţă un nou corp de clădire pentru grădiniţa cu program prelungit.
În anul 2008 s-a dat în folosinţă noua sală de sport, ce beneficiază de dotări moderne, o tribună de 80 de locuri şi în care se pot practica: fotbal, handbal, baschet, volei, tenis de masă şi tenis de câmp. În anul 2013 s-a înființat Liceul Teoretic „David Voniga” Giroc având o clasă liceală cu profil știinte sociale. În anul 2015 a fost inaugurată clădirea creșei, functională pentru un număr de 100 copii. Creşa dispune de cinci dormitoare, trei săli de joacă, o bucătărie dotată cu toate cele necesare preparării hranei celor mici, şase grupuri sanitare. De asemenea, s-a amenajat un cabinet pentru educatoare, spaţiu tehnic, vestiar, cabinet medical şi izolator. În plus, a fost inaugurată clădirea „After School” cu două săli de clasă dotate cu calculatoare, tablă smart, videoproiectoare și smart TV, bucătărie, două birouri și două grupuri sanitare la standarde moderne.
UTILITĂŢI LA LICEUL „DAVID VONIGA” GIROC
1990 – introducerea apei curente
2001 – introducerea încălzirii centrale cu gaz
2004 – racordarea la canalizare
2005 – schimbarea tâmplăriei din lemn cu uşi şi geamuri termopan
2005 – conectarea la Internet
BAZA MATERIALĂ A LICEULUI TEORETIC „DAVID VONIGA” GIROC
17 săli de clasă
Laborator de biologie
Laborator de fizică-chimie
Laborator de informatică
Cabinet de istorie-geografie
Bibliotecă
Sală de sport
Teren de sport bituminat
- File de istorie
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial contribuie la stagnarea școlii românești și, implicit, a celei din Giroc, provocând mari dificultăți procesului de învățământ. Mulți dascăli sunt mobilizați și trimiși pe front, clasele sunt comasate, pentru ca învățătorii rămași în școală să poată cuprinde toți elevii în procesul de învățământ.
După război intervine reforma învățământului din luna august 1948, care a urmărit distrugerea tradițiilor democratice și naționale ale școlii românești și integrarea în planurile de sovietizare și comunizare a României. Până în anul 1964, la Giroc funcționează școala elementară de de șapte clase, după care se trece la învățământul obligatoriu de opt ani, școlarizând în clasele V-VII și mulți elevi veniți din Chișoda (până în 1960), din Urseni (până în 1961) și din Uliuc (până în 1967), pentru că în aceste localități nu exista ciclu gimnazial.
În privința bazei materiale a școlii, până în anul 1963, procesul de învățământ se desfășura în patru săli de clasă din clădirea școlii vechi și o sală de clasă în clădirea fostei grădinițe (în prezent, clădirea Poștei). Din anul școlar 1964-1965 se extinde școala veche cu încă patru săli de clasă. Astfel s-au creat condiții optime pentru numărul de elevi existent în acea etapă. Necesitatea mutării grădiniței în două săli de clasă din aripa nou construită, care devin trei clase în anul 1972 și perspectiva creșterii numărului de elevi, determină trecerea la construirea unei noi școli, între 1970 și 1973, cu o largă participare a cetățenilor din comună și a cadrelor didactice, astfel încăt o clădire cu parter și etaj, care cuprinde șase săli de clasă, un birou și o sală de materiale, nu a costat decât 328.000 de lei. La realizarea celor două construcții, un rol important și l-au adus cei doi directori din acea perioadă, Ovidiu Tocmacov și Silvestru Ștevin, precum și primarii Ghorghe Haneș și Ana Haneș.
Trecând peste conținutul ideologic, cu nefaste influențe politice și ale cultului personalității, care caracterizau și învățământul românesc de până în 1989, totuși, în acea perioadă, de la Școala din Giroc se formează zeci de intelectuali în cele mai diverse domenii de activitate, pregătiţi la instituțiile de învățământ superior din Timișoara, Cluj Napoca sau București, precum și muncitori sau tehnicieni, pregătiți în școlile tehnice sau de meserii, cu o înaltă calificare, care prin aportul lor contribuie la continuarea tradițiilor învățământului profesional sau tehnic.
Mai ales după 1969, se constată o schimbare în mentalitatea locuitorilor și a tinerilor din Giroc, care vor urma – în număr tot mai mare – școli medii sau superioare din Timișoara.
Directorii școlii în acea perioadă au fost: Simona Hodoneanțu – între anii 1950-1960, Ovidiu Tocmacov – între anii 1960-1973, Silvestru Ștevin – între anii 1973-1981 și Octavian Gruița – între anii 1981-2009.
Sursa: monografia ”Giroc – arc peste timp”