Vineri, 16 noiembrie, Tribunalul Brașov ar trebui să se pronunțe în dosarul lui Florin-Mircea Buliga. Bărbatul, în vârstă de 44 de ani, este acuzat de deținere și consum de droguri, canabis. 5,95 grame de marijuana au fost găsite la o percheziție din 27 martie.
Știrea ar fi fără însemnătate dacă Buliga nu ar fi același care, în urmă cu 8 luni, nu și-ar fi ucis familia, soția, Elena-Monica, și copiii, Ioana și Matei. Femeia avea 42 de ani, iar copiii numai 18 și, respectiv, 13 ani.
Tribunalul Brașov l-a condamnat pe Florin Mircea Buliga la un an de închisoare pentru deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și la 2 ani de pedeapsă suplimentară, interzicerea dreptului de a fi ales în funcții publice, interzicerea dreptului de a ocupa funcții care implică autoritatea statului, de a deține sau folosi arme, dreptul de a conduce autovehicule. Ultima parte e o ironie, personajul de care vorbim neurmând să vadă lumina zilei în afara pușcăriei pentru mult timp.Poate pe viață…
Prezentăm astăzi declarațiile lui Florin Buliga, arestat pentru că și-a ucis soția și cei doi copii.
Un psihic slab, înconjurat de oameni care-i „căutau în coarne”, dependent ba de alcool, ba de droguri ușoare, captiv al amalgamului de religii rumegate de alții pentru noi, Florin-Mircea Buliga lasă impresia unui om pradă delirului. Au existat și voci care au susținut că s-a prefăcut, sperând să scape de pușcărie, dar Jurnalul său, început cu multe luni înainte, contrazice această teorie.
În ultima declarație înainte de a fi trimis în judecată pentru omor, găsim un alt personaj, total diferit, trezit:
„Nu am premeditat niciodată să-mi omor familia, iar la momentul respectiv este un gol spațio-temporal care nu poate fi reprezentat și abia acum încerc să-l înțeleg.
După experiența pe care am avut-o la Jilava (unde a fost încarcerat pentru expertiza psihiatrică n.n.) și în urma discuțiilor purtate cu alte persoane din mediul penitenciar aflate într-o situație asemănătoare mie, în prezent nu mai cred în ideile pe care le afirmam legat de moartea mea care ar fi trebuit să se petreacă la o anumită vârstă și nici celelalte teorii legate de simbolistica cifrei 6 și celelalte aspecte menționate anterior.
Sunt de acord și am să accept decizia care va fi luată de către justiție în cazul meu. În prezent nu mai sunt stăpânit de idei de sinucidere, iar motivele de sinucidere avute după comiterea faptei, dar și în timp ce mă aflam în arest, nu le mai am. (…) Ce s-a întâmplat în zilele dinaintea și ulterior comiterii faptelor pentru mine sunt învăluite în ceață și nu-mi pot explica prea bine de ce am acționat în acest fel. Regret suferința provocată părinților soției mele și tuturor persoanelor apropiate mie și a cunoscuților copiilor mei și nu știu cum aș putea să le cer iertare pentru suferința produsă.”