Interviu cu scriitorul și traducătorul Péter Demény
Péter Demény s-a născut în 1972, la Cluj. A absolvit secția maghiară-română a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai, apoi, a lucrat la diferite edituri, ziare și reviste. Din 2008, lucrează la revista literară Látó din Tg. Mureș, fiind redactorul rubricii de eseu.
A publicat 15 volume de poezii, eseuri și proză; a tradus în limba maghiară volume de Ștefan Bănulescu, Traian Ștef, Daniel Bănulescu, Filip Florian. Are o fiică de 19 ani, Ágota. Din 2015 trăiește la Tg. Mureș.
Robert Șerban: Ce e nou în lumea ipocriților? Cum mai arată, azi, ipocritul? Te întreb fiindcă ai în CV un ghid pentru ei.
Péter Demény: Cred că locul i-a fost luat de tâmpit. Mă uit în jur și văd oameni care mai ieri au jurat pe intelect, pe cultură, mi-au enumerat cărțile tipărite de edituri legendare, numărul de exemplare vândute înainte de 1989. Azi, sunt niște provinciali cu idei șubrede, jurând pe unul sau pe altul, identificându-se cu o idee sau alta, uitând că schepsisul este o îndeletnicire eminamente intelectuală. Unii cred că numai stângiștii sunt inepți, alții, că numai cei de dreapta. Țin să-i liniștesc pe toți.
R.Ș.: De la distanță, lumea literară pare angelică: poezii, recitaluri, festivaluri, lansări, imaginație, cărți, premii, biblioteci și alte minunății ce par atribute ale raiului. Cum e din interior: există ipocrizie în lumea asta?
P.D.: Există din belșug: sunt și eu un ipocrit versat. Sunt destul de rar atât de franc cum am fost mai sus, mă ”comport frumos” și cu cei pe care-i cred inepți sau fuduli și mă amăgesc că fac asta în scopul procesului și fenomenului literar.
R.Ș.: Spui undeva că ai aflat că ești romantic incurabil și că ți-ai impus, în contrapartidă, reflexia. De ce? E periculos să fii romantic? Dar ce este acela un romantic?
P.D.: Romanticul este cel care se identifică cu sentimentul lui. Am crezut cu inima în lucruri care s-au dărâmat datorită și faptului că am crezut în ele cu atâta înverșunare. Acum cred în dragostea care ne leagă cu soția mea, deși am divorțat de prima, și în cea care mă leagă cu fiica mea, deși am divorțat de mama ei. Cred că într-adevăr sunt incurabil.
Romantic e cel care vrea să trăiască într-o lume perfectă și este devastat când află că aceasta nu există. Eminescu, Hölderlin, Beethoven, Goya. Dacă tot e periculos să fii romantic, măcar să ai exemple majore.
R.Ș.: Pare că se scrie poezie mai abitir decât altă dată. Peter Demeny, cui mai trebuie poezie? Pentru cine mai scriu poeții?
P.D.: Nu pentru masele din stadioane, firește. Dar fiind un facebookist înrăit văd că există cititori buni, empatici, sensibili, și nu puțini. Am un volum cu poezii onomastice care este cumpărat cu bucurie. Un actor a făcut un spectacol din poeziile mele și am vândut volumele ca pâinea caldă. Poate asta este o observație pertinentă: poezia are nevoie, azi, de ceva în plus: gaguri, festivaluri, spectacole, măcar prezența autorului sau profilul lui.
R.Ș.: Cunoști bine literatura contemporană de limbă maghiară. Ai tradus-o în românește, așa cum ai tradus și scriitori români în Ungaria. Care sunt principalele ei tușe? Cât de dinamic e fenomenul literar din țara vecină?
P.D.: Poezia maghiară contemporană este mai tradiționalistă decât cea română, mai puțin avangardă, mai cuminte. Chiar când se nasc poezii revoluționare sau sociale, ceea ce regimul de azi din Ungaria inspiră din plin, ele sunt stilate, de parcă ar urca pe baricade în cravată. Nu vorbesc din afară: cu toate că văd situația, și eu sunt o fire mai conservatoare stilistic.
R.Ș.: Cum comentezi politica internă și externă a lui Viktor Orban? Ce viitor politic crezi că poate avea actualul prim-ministru al Ungariei?
P.D.: Mi se pare că este de un cinism înfiorător. Semănând ura asupra migranților și ”prinzând” oamenii cu ea sau în ea, acum poate s-o semene asupra oricui: a lui Soros, a Universității Central-Europene, împotriva UE. Sper să aibă un viitor politic cît mai scurt.
R.Ș.: Îți propun să încheiem interviul nostru într-o cheie literară și să ne imaginăm că ești invitat să participi la o antologie a poeziei contemporane. Cu ce text ai face-o?
P.D.: O să-ți răspund cu un text pe care l-am scris special la întrebarea asta.
Psalm
Iubește-mă și-atunci o să cred
că nu există scobitoare, nici
sicrie, nici mirosul stătut
al gurii mele dimineața, nici
geamuri sparte, nici moarte
chiar, numai iubirea asta
ce s-a înfiripat între noi,
muritoare și caldă.
Interviu realizat de Robert Șerban
