„Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe. 10.Voi nimici carăle de război și caii din Ierusalim și arcurile de război vor fi nimicite.El va vesti neamurilor pacea, și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile pământului”.
Este momentul surprins atît de bine în cartea lui Zaharia, cînd o singură dată în viața Sa lumească Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca un Împărat. Dar este și un tragic moment ce arată cât de scurtă este memoria omului. Și cât de schimbător este. Cum uită la doar o săptămână distanță că cel venit ca un împărat este mai apoi bătut și înjosit și umilit chiar condamnat la moarte alături de doi tâlhari. Dar pentru ce mai apoi aveau Să-i urmeze învățătura, moartea nu înseamnă nimic. Este doar un pas. O apropiere de cele de dincolo de lumesc.
Duminica Floriilor este precedată de sâmbăta lui Lazăr, zi în care Biserica pomenește minunea învierii din morți a lui Lazar săvârșită de către Domnul Iisus Hristos. Primirea triumfală ce I s-a facut Domnului Hristos, care a intrat în Ierusalim (cetatea strămoșilor săi) ca Împarat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată de această minune premergătoare.
Mii de credincioși din Timișoara au venit azi de dimineață să umple Catedrala Mitropolitană pentru a asista la sfânta slujbă ce comemorează aceste fapte de acum două milenii.
Iconostasul lăcașului era împodobit cu flori roșii precum sângele ce va curge doar peste câteva zile. Dar și cu ramuri de salcie ce sunt speranța. La exterior, cozi imense de credincioși s-au format pentru a primi un mănunchi de verdeață ce înlocuiesc frunzele de palmier și de finic de pe meleagurile sfinte cu care a fost întâmpinat Fiul Domnului.
Timișorenii le duc acasă pentru a feri gospodăriile lor de cele rele. Acestea, după ce au fost sfinţite vor impodobi icoanele, ușile și ferestrele.
Salcia este o expresie a fertilității și a reînvierii naturii. În tradiția populară există credința că însăși Maica Domnului a binecuvântat salcia, dupa ce aceasta s-a transformat într-o punte, ajutând-o pe Fecioara Maria să treacă peste un râu.
Înalt prea Sfinția Sa Ioan Selejan, mitropolitul Banatului a condus impresionanta liturgie a zilei de azi. A explicat cu multă răbdare semnificația sărbătorii cea văzută, dar mai ales cea de dincolo de simplele întâmplări istorice. De fapt, ziua Floriilor este începutul a ce va fi începutul unei alte lumi ce trebuie să fie mai bună.
În această zi, pomenită și ca Duminica Stâlparilor, se sfințesc, prin rugăciune și stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart creștinilor, iar slujitorii Bisericii le țin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinței vieții asupra morții.
Dar această zi de mare sărbătoare împărătesască este și o legătură directă cu strămoșii latini ce aveau o zeiță a florilor, Flora, peste care creștinii au suprapus momentul Intrării Domnului în cetatea Ierusalim.
