Schimbarea la Față a Domnului este prăznuită pe 6 august. Această sărbatoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o.
Evanghelistul Matei spune „Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2), în vreme ce evanghelistul Marcu spune că vesmintele Lui s-au facut albe ca zăpada (Marcu 9,3). Faptul că Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos că era „ca soarele”, iar Luca, vorbind despre veșmintele Sale, menționează că „erau ca zăpada”, ne descoperă că firea omeneasca nu a fost absorbită de cea dumnezeiască în Hristos, căci „zăpada” nu a fost topită de „soarele” din El. Firea umană și dumnezeiască din Hristos sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărtit și nedespărtit în Hristos.
Acest miracol, Schimbarea la Față, este unic față de celelalte care apar în Evanghelii în sensul că efectul miracolului se produce asupra lui Iisus. Toma de Aquinoa considerat schimbarea la față cel mai mare miracol în sensul că acest miracol completează botezul și ne arată perfecțiunea vieții în Rai.
Tradiții și obiceiuri
În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi, pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarba.
Odata cu 6 august, atunci când se celebrează acest eveniment religios, frunzele încep a se vesteji și îngălbeni, apele a se răci, păsările călătoare pornesc a-și croi drum spre țările calde iar gândacii și târâtoarele își caută adăpost în pământ, pregatindu-se pentru iarnă. Schimbarea la Față a Domnului poartă și numele popular de „Obrejenie” ori „Pobrejenie”, cuvânt având semnificația de „probozire”, adică ocărâre sau certare a oamenilor neascultători pe parcursul anului pe cale de a sosi.