Dacă săptămâna dinaintea Paştelui este cea a Patimilor sau Săptămâna Mare, imediat după duminica Paştelui trecem în Săptămâna Luminată.
Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).
De Sfintele Paşti, Biserica vesteşte: „Acum toate s-au umplut de lumină, cerul şi pământul şi cele de sub pământ”, începe aşadar Săptămâna Luminată.
În primele secole ale creștinismului, Botezul era săvârsit în noaptea de Paşti, iar cei botezați erau numiţi luminaţi şi purtau haine albe toată săptămâna, simbol al bucuriei Învierii, încă un motiv ca săptămâna să primească numele de Săptămâna Luminată.
În Săptămana Luminată, rânduieli speciale
Conform unei tradiţii populare, în această perioadă Raiul este deschis, iar cei adormiţi sunt primiţi în Rai, indiferent de păcatele pe care le-au făcut de-a lungul vieţii. Pentru creştinii greco-catolici această perioadă simbolizează victoria.
Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici nu ţin post până duminică, iar tradiţia spune că, după cel mai lung post de peste an, urmează cea mai puţin restrictivă săptămână pentru creştini.
În Săptămâna Luminată, preoţii poartă veşminte albe, iar uşile altarului rămân deschise, nu se fac metanii şi nu se îngenunchează. În această perioadă, slujbele Biserici sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările şi citirile din aceasta perioadă fac referire directă la Învierea din morţi a Mântuitorului. Slujbele sunt mai frumoase prin această bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rânduielile liturgice. Chiar şi slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni, e diferită de rânduiala obişnuită.
Începând din Duminica Paştelui şi până la Înăltarea Domnului, la Liturghie se cântă Axionul Paştilor „Îngerul a strigat …”, iar credincioşii se salută cu cuvintele: „Hristos a înviat!” şi răspund: „Adevărat a înviat!”
În mai multe zone din ţară, prima zi a săptămânii este cunoscută în popor şi ca Lunea albă. Se ţin diverse obiceiuri, mai mult sau mai puţin laice, cum ar fi concursuri de ciocnit ouă sau stropitul fetelor cu apă, semn că acestea sunt sortite să se mărite până la sfârşitul anului.
Miercuri şi vineri sunt zile în care biserica oferă dezlegare la mâncărurile de dulce. Preoţii poartă veşminte albe, iar uşile altarului rămân deschise.
În vinerea din Săptămana Luminată, de Izvorul Tămăduirii, se obisnuieşte să se săvârşească slujba sfinţirii celei mici a apei. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, iar numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de minuni săvârşite la un izvor, în apropierea Constantinopolului.
În această săptămână nu se fac parastase sau slujbe speciale pentru cei care au murit, ele sunt reluate după Duminica Tomii.
Marți, în Săptămâna Luminată, oamenii nu ar trebui să lucreze. De asemenea, nu este bine să spălați, nici să călcați rufe, dar nici să faceți curat în casă. Femeile din multe zone rurale dau de pomană în această zi pască rămasă de la Paște și vin roșu.
Miercurea din Săptămâna Luminată poartă numele de Sfânta Mercurie. Bărbații se duc să muncească la câmp, însă femeile nu au voie să muncească, deoarece, potrivit tradiției, a munci de „nunta șoarecilor” echivalează cu a aduce rozătoarele în casă și a te lipsi restul anului de bucate pe masă.
Joia din Săptămâna Luminată este o zi în care se cinstesc holdele, grădinile și grânele. Cine muncește în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta și dăunătorii în livezi.
Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă. Biserica sfințește din nou fântânile, după slujba de seară. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
Sursa: www.realitatea.net