„Interesantă și provocatoare”. ● Așa este cu adevărat, cel puțin așa, cartea lui Yuval Noah Harari. Nu este așa fiindcă o spune Barack Obama (chiar o spune — și e citat cu o mică recomandare și la ediția în limba românâ a cărții), ci pentru că ipoteza pe care e construită și felul în care e argumentată aceasta sunt realmente intrigante, incitante și memorabile. ●De unde îl luăm pe Harari? E un nume nou, relativ nou, cu o explozie a notorietății excepțională. Harari — israelian, doctor în istorie la Universității Oxford, actualmente (când nu e în prelungi turnee în întreaga lume), profesor de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim.● Am spus „explozie” și nu e un cuvânt folosit imprudent: este un fapt că Yuval Noah Harari e deja unul dintre superstarurile din lumea istoricilor cu succese de masă din întreaga lume occidentală la ora actuală și a devenit așa în doar câțiva ani. ●Doar un indice, între multe altele posibile pentru a fi invocate în acest sens: cartea sa tradusă de curând în limba română (inițial, publicată în Israel, în 2011) are deja ediții în peste 40 (patruzeci) de limbi și țări. ● Sapiens. Scurtă istorie a omenirii — așa se numește volumul la care am făcut referire mai înainte. Ediția românească: la Polirom, în (probabil) cea mai bună și mai solidă colecție de istorie care există la vreo editură românescă, Historia, tutelată de Mihai-Răzvan Ungureanu,  nu numai politician, nu numai (fost) șef de serviciu secret, ci și (la bază chiar) istoric, și încă unul redutabil.● Ca o scurtă paranteză: în aceeași colecție de la Polirom, unde avem deja peste 80 de titluri publicate (în sine: o bibliotecă semnificativă de istorie) avem și alte nume care au un boom de notorietate internațională pe nișa aceasta unde, în fapt, nu este loc de prea multe superstaturi. ●Două nume doar: Niall Ferguson și Simon Sebag Montefiore (acesta urmând să vine în România pentru câteva zile din prima decadă a lunii decembrie). ●Revenind la carte: privit de la distanță, discursul pe care îl practică Harari în acest volum poate fi considerat ca fiind o specie a unei formule retorice — cu rădăcini în mod cert și iudaice — în care este privilegiat tipul de argumentare „pe de o parte/pe de altă parte”. ●Pe de o parte, Harari descrie ceea ce știm, în general, despre o epocă, despre un concept, despre un context, despre un fenomen, despre un moment istoric. „Pe de altă parte”, ne spune el, iată cum se mai pot lega firele narativului cu privire la o epocă (un concept, un context, un fenomen, un moment istoric) — și aici, în CUM leagă istoriile este Harari deopotrivă superinventiv, remarcabil, memorabil, provocator. Aici, am putea spune, face el diferența — și această este cea care dă viziunea foarte proaspătă, în numele căreia vinde așa de bine istoricul evreu. Aceasta, pe de o parte. ● Pe de altă parte, este chiar neobișnuit ca discursul clasic-istoric să fie bine înmuiat în date complexe recente care vin dinspre științele de nișă, dinspre neuroștiințe. Dar Harari face aceasta, știe să facă foarte bine această coroborare, iar rezultatele sunt pe măsura acestui tip de investiție intelectuală: ceea ce citim despre repere mari ale istoriei omenirii nu prea găsim la alți istorici. ●Una peste alta: Harari e curajos și foarte bine blindat cu date și argumente în linia de interpretare a istoriei pe care ne-o propune.● E și atent la viitor, poate chiar puțin îngrijorat cu privire la ce va fi omul, plecând de la ceea ce face acum, în contemporaneitate: „e neclar dacă bioingineria va putea într-adevăr să îi învie pe neanderthalieni, dar ea va trage foarte probabil cortina peste Homo sapiens. Faptul că bricolăm la genele noastre nu o să ne omoare neapărat. Dar s-ar putea să ne jucăm atîta cu Homo sapiens, încât nu o să mai fim Homo sapiens”, spune istoricul evreu. ●Un ultim amănunt: Yuval Noah Harari mai are încă o carte, cu un succes internațional comparabil cu Sapiens. Se cheamă Homo deus: scurtă istorie a viitorului. A fost publicată în premieră în 2015 și, nu peste multă vreme, o vom avea, la aceeași editură, în aceeași colecție, și în românește.

Cristian Pătrășconiu