La 8 septembrie se sărbătorește Nașterea Maicii Domnului (Sântă Mărie Mică). În general, se consideră că această dată este hotar pentru vară, fapt confirmat şi de zicala populară: A trecut Sfântă Mărie / Ne lepădăm de pălărie.
În unele locuri se fac praznice pentru răposaţi.
Acum se fac praznicele de nume (pe alocuri cu mult fast), deoarece ne aflăm în fața unui motiv real de bucurie: este ziua de naștere a Născătoarei de Dumnezeu, fără de care n-am fi știut ce-nseamnă suferința în demnitate și lacrimi de credință și de durere.
Este ziua când încep să plece păsările călătoare, rândunelele fiind primele care dau semnalul marii călătorii.
Sântă Mărie Mică amintește femeilor că încă sunt plante de leac bune de cules, iar bărbaților că pot continua semănăturile de toamnă la grâu, ovăz sau secară. Sărbătoarea este ținută mai ales de femeile care își doresc un prunc. Așa cum Ioachim și Ana au primit în dar un prunc de la Dumnezeu, pe Maica Domnului, așa se pot îndeplini dorințele celor ce își doresc în casă un odor. Bătrânele spun că e bine ca femeile să meargă în această zi la biserică și să se roage, spre a dobândi un prunc. Darul cel mai de preț pentru o femeie este însuși pruncul, alinarea clipei și a vieții întregi.
În Oltenia, ziua de 8 septembrie este ținută și pentru cei ce au pus de sărindar de obște (rugăciune de pomenire a morților). La Desa, în județul Dolj, de Sântă Mărie Mică se sloboade sărindarul. Iar la Hunia-Maglavit se face Pomana de Voie sau Sărindarul Mare. Precedat de purtătorul sărindarului în Păresimi și încheiat cu spargerea sărindarului la Sfântul Dumitru, slobozirea Sărindarului e moment de bucurie pentru toate generațiile dar mai ales pentru copii, pentru că ei slobod sărindarul. (GRP)
Toamna are, astfel, caracteristicile de mijloc de an, analog cu maturitatea, un ciclu vegetal care pornește de la sămânța pusă în pământ și finalizată prin rodul acesteia, recolta. Am mai putea spune că toamna țăranului este rezultatul unor privațiuni și interdicții magico-religioase respectate mai mult în vederea apărării acestei recolte, într-o păstrare riguroasă a sărbătorilor ce preced această dezvoltare vegetală. (ML)