Timişorenii s-au dezobişnuit sa fie cineva în ţara asta. Ce vrea sa facă un consilier local ca sa îndrepte lucrurile?
Unul din cei mai experimentaţi oameni ce au activat în administraţia locală este Adrian Orza. În cei circa douăzeci de ani de când este inplicat în politică şi actul de administrare a acumulat trei mandate de viceprimar şi încă ceva ani pe postul de consilier local. Poate astea sunt atuurile principale ce-l îndreptăţesc să se gândească la funcţia de primar al municipiului.
Adrian Orza a avut miercuri o întîlnire cu presa locală în care a accentuat câteva idei despre oraşul Timişoara. Pentru dânsul, momentul 2012 a fost unul crucial, în care a văzut ce înseamnă să înfrunţi un adevărat colos politic, ce era la vremea aceea USL-ul. Poate a avut mai multă forţă şi influenţă chiar şi decât fosta Convenţie Democrată.
Dar, ca orice colos, se sprijinea pe picioare de lut. Nu avea în spate o ideologie clară, nu avea nici soluţii de guvernare locală. Nu a avut forţa să reziste măcar un ciclu electoral. Certurile şi disensiunile tot mai accentuate au dus la colapsul încropirii. Cetăţeanul ce pune ştampila pe un candidat vrea să fie reprezentat barem patru ani. Pe alegător nu-l interesează ce au de împărţit politicienii.
Ca o rezultantă, firească pentru Orza, a venit ideea de a candida independent. În opinia sa, un independent este scutit de pupături sau înjurături de la conducerea centrală a unui partid. A fost tentat de unii şi alţii să li se alăture, dar e mai bine să nu facă parte din tot felul de congregaţii de partide.
Adrian Orza povesteşte că a fost abordat de oameni din toate categoriile, atât politici cât şi neafiliaţi, ce i-au cerut o implicare în alegeri. Dar e conştient că singur e mult mai greu şi şansele sunt ceva mai mici. O va face în semn de respect pentru toţi timişorenii ce i-au dat încrederea la alegerile trecute. Pe primul plan trebuie pus interesul locuitorilor. Nu poţi să te superi şi să ieşi din sala de şedinţă. Şi asta au făcut-o când unii, când ceilalţi.
Din certuri şi vot negativ dat doar în zefemea, veşnic vor fi proiecte înţepenite, bani pierduţi şi neîncredere generalizată în actul de guvernare. Administraţia locală este în permanent blocaj. Trebuie să se uite păgubosul slogan „Eu ştiu” şi „Eu vreau”. Orza recunoaşte că nu le ştie pe toate, dar se va consulta cu cei ce ştiu. În loc de „eu vreau” va spune „noi am dori să discutăm”.
Un nou concept ce va urma, ar fi cam aşa : ne aşezăm la masă toţi, vorbim relaxat, aducem argumente şi redevenim o mare echipă. Asta e menirea unui consiliu.
Un model de conducere a unui municipiu, este felul de a face treabă în Franţa. Acolo cetăţeanul simte că este parte a comunităţii sale. Nici modelul canadian nu este de lepădat, unde consilierii locali îşi fac treaba ca un serviciu cu norma întreagă. Nu au şi alte ocupaţii pe timpul mandatului lor.
„Refuz sa fiu duşmanul politic al oricui” a concluzionat consilerul Orza.