În cadrul Zilelor culturii maghiare începute anul acesta în data de 3 mai în Timișoara a avut loc un concert electrizant.
Sala Capitol a Filarmonicii Banatul s-a dovedit a fi neîncăpătoare în fața puhoiului de lume. De la țânci de cațiva anișori, până la seniori trecuți de a doua tinerețe, cu toții au umplut sâmbătă seara sala de spectacole.Toți ai venit să o asculte pe Rúzsa Magdi, prezență marcantă de incontestabilă valoare a scenelor maghiare. Artista a rămas foarte plăcut impresionată de sala ce-i cunoștea aproape toate piesele și a acompaniat-o cu multă dezinvoltură.
Plecată ca un copil teribil al muzicii, dintr-un mic sat din Voivodina, Serbia, să-și încerce norocul la o emisiune concurs din Ungaria a ajuns în destul de scurtă perioadă un adevărat star al muzicii rock și pop-rock din țara vecină. La scurt timp după debutul la televiziunea maghiară a și reprezentat țara de adopție la Eurovisionul din anul 2007 de la Helsinki, pe care chiar dacă nu l-a câștigat, a reușit să se claseze pe un loc onorabil.
Concertul de la Timișoara a avut de toate, blues, piese de factură pop, câteva versuri recitate la momentul potrivit, prelucrări în manieră proprie a muzicii populare și chiar sunetul de metal al piesei AC/DC-ului „Highway to Hell”. Rúzsa Mogdolna a facut o reverență muzicală celor pe care îi consideră maeștrii săi: Preser Gabor și Hobo. Bătrânii rockului au compus câteva piese artistei, ce le păstrează în memoria ei afectivă.
În final a atras atenția asupra culturii tradiționale populare: „Cultura populară nu trebuie îngrijită, că nu este un om bolnav, nu trebuie păzită că doar nu este un deținut ce vrea să evadeze. Cultura populară trebuie trăită!”
Astfel, interpreta a demonstrat că vocea, talentul și o mână de instrumentiști de clasă sunt suficiente pentru a ridica o sală în picioare. Nu e nevoie neapărată de dansatoare despuiate, mari efecte speciale, țopăieli inutile, multe și extravagante ținute de scenă. Doar câțiva prieteni cu instrumentele lor, câteva scaune și un pahar de apă au fost suficiente. Și totuși scena și sala s-au umplut cu mult har artistic.
