Pe una din străzile foarte circulate ale orașului atrage atenția o situație greu de admis într-un oraș cu pretenții. Bulevardul 3 August 1919 face legătura centrului cu Piața Traian și cândva era chiar o arteră elegantă, cu case deosebite. Oameni cu stare din cadrul burgheziei și-au durat aici adevarate palate cu subtile trăsături de stiluri arhitectonice la modă cu o sută de ani în urmă.
Păcat de clădirile cândva frumoase și îngrijite ce acum au ajuns biete umbre. La numărul 13 (poate că e fatidic?) se află o clădire într-un hal greu de imaginat. Geamurile sparte și înlocuite cu scânduri. Poarta, probabil meșteșugit întocmită pe timpuri, acum este înlocuită cu o încropeală din tablă ce seamănă cu o ușa de garaj. Imobilul are și un etaj și câteva încăperi la mansardă. Totul denotă o eleganță a lucrării. Dar acum starea de degradare ar trebui să atragă atenția. Două lanțuri și două lacăte vor să sperie intrușii. Dar și groapa ce dă direct în subsol, fără grilaj de protecție, de la poartă este destul de înfricoșătoare.
O placă comemorativă destul de sărăcăcioasă arată că acolo a locuit și creat Romul Ladea. Nu este un banal nume ci un bănățean de toată lauda, ce a pus bazele sculpturii moderne românești. A văzut lumina zilei într-un sat din Caraș, la Jitin, dar a străbătut lumea să-și desăvârșească măestria. Începe studiile la Oravița, apoi la Timișoara. De aici ajunge la Academia de Arte Frumoase de la București, unde primește îndrumarea maestrului Dimitrie Paciurea. Dar, ca și alte spirite neliniștite, nu a rămas total tributar stilului impus de acesta. Ajunge la Academia Julien de la Paris unde frecventează toate marile muzee și galerii, unde se apleacă asupra operei unor maeștri ca Donatello, Bourdelle sau Rodin. A lucrat o vreme și sub îndrumarea lui Brâncuși. Pentru complexitatea pregătirii sale face studii și în marile centre ale artei europene ca Budapesta, Viena, München, Berlin, Dresda, care îi lărgesc bagajul cultural și de deschidere artistică.
Revenit în țară devine profesor la Școala de arte frumoase din Cluj, instruind mai multe generații de sculptori. Din 1933 se reîntoarce în Banat, împreună cu Școala de Arte Frumoase, ce a fost mutată la Timișoara.
Tot aici se înființează Școala de arte decorative în 1940 pe care o și conduce maestrul Ladea. La înființarea Institutului Andreescu din Cluj, este numit profesor la catedra de sculptură.
Iată cum o mare personalitate a artei românești are o biată placă pe o casă a dezolării. Nu are timp nici unul din multele comiții și înalte comitete de artă să se ocupe de memoria maestrului? Dacă nu se renovează cât de curând edificiul, în scurt timp va cădea de la sine. Poate asta se și așteaptă, ca în multe alte cazuri. Într-un municipiu cu pretenții de a conduce treburile culturii europene peste ceva ani, se face mult prea puțin. În afară de asociația ce reunește artiștii plastici amatori ce mai omagiază numele acestui creator de școală artistică, parcă nimeni nu mai are memorie locală. Despre o casă memorială sau măcar un punct muzeal nici nu poate fi vorba. Discul stricat cu veșnica poveste că nu sunt bani este atât de zgâriat că nici nu este băgat în seamă.
