„Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”.
Sunt cuvinte din troparul acestei mari zile a Bisericii Ortodoxe. Se poate spune că Rusaliile reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce.
Parcă mai ieri se pregăteau credincioșii de aflarea veștii că Mântuitorul a înviat din morți. Parcă pe neobservate au trecut cele cincizeci de zile de la acel mare moment. Azi se prăznuiește o altă mare zi din calendarul creștinilor. Pogorârea Sfântului Duh reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști. De Rusalii este comemorată coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament (Faptele Apostolilor 2, 1-11) acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea lui Iisus din Nazaret. De aceea sărbătoarea creștină mai poartă denumirea de Cinzecime (în latină Pentecostes, în germană Pfingsten, în maghiară Pünkösd).
Dacă în Vechiul Testament, Rusaliile sunt, la început, o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor, în care se oferă pârgă din roadele pământului la creștini a depășit această semnificație dar o și continuă ca un legământ. De data aceasta nu față de acel Legământ care fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt.
Și Rusaliile creștine au legătură cu Legământul, fiind o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale. Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului.
O tristă întâmplare din deceniul negru al țării noastre face ca Rusaliile ce ar trebui să aducă mare bucurie în orice suflet aici în Banat aduce și o umbră de tristețe ce au plecat siliți de autorități în bejenie. În 1951 mii de bănățeni au luat drumul gulagului românesc ce avea să se dovedească stepa Bărăganului.
O parte au mai apucat să-și mai vadă meleagurile natale. O însemnată parte nu au mai făcut calea întoarsă. Se împlinesc de atunci 68 de ani.
Pentru a comemora acești eroi fără de vină în fiecare an se adună urmașii celor plecați la monumentul din parcul Justiției pentru o slujbă de pomenire. Se depun coroane de flori, se spun cuvinte de pioasă amintire pentru bunii și străbunii ce au rămas în acea stepă de lângă malurile Dunării. Și nu au fost puțini. În jur de 1700 de victime au rămas acolo.
În mijlocul celor ce nu-și uită neamurile a sosit și un sobor ce preoți împreună cu ÎPSS Ioan Selejan pentru a oferi alinare celor ce au pierdut câte un apropiat.
În altă formă și sub alte auspicii este de fapt tot un fel de Legământ de neuitare.
