Imagini neplăcute care lasă amintiri amare din orașul nostru.
Mult a fost, puțin a mai rămas. Despre campania electorală din toamna asta, care pe ascuns a început prin primăvară, este vorba. De fapt, atunci ar fi trebuit să se desfășoare dar pretextul bolii ce face ravagii a picat tare bine celor ce nu prea au știut ce să spună alegătorilor.
Nu putem ști cum a fost prin alte județe poate mai bine. Poate mai cu strigături ori ghionturi, Sau cu mititei și muștar, probabil și cu găleți de plastic de diverse culori (?) dar pe noi prin urbe a fost tare anost.
„Plictiseală mare monșer!” ar spune cu năduf oricine a apucat vremuri mai animate când se încingeau, în centru, la „Porumbei” dezbateri și dispute ce se încheiau doar înspre zori, pentru a continua mai cu foc după câteva ore de odihnă.
Acum, destul de rar, câte o formațiune s-a mai strâns în câte un loc fără mare aflux de lume și au citit unii altora, câteva foi cu promisiuni. Pe care le vor îndeplini negreșit. Alții au citi cu același sârg din lista cu multe mii de pagini, ce tinde să fie fără de sfârșit, a realizărilor. Candidații s-au mai felicitat reciproc și totul a fost bine.
Cei mai liberi la gură s-au mai înțepat. Dar foarte elegant ca la cursul practic de bune maniere. Nimic la persoană, totul doar din punct de vedere ideologic. Aui fost doar dueluri de idei. Nici traseiștii politici nu prea au avut succes! Doar ici colo câte un caz aproape singular ce a fost imediat dezavuat de toți liderii responsabili.
Sigur că viziunea de mai sus este copios edulcorată încât tinde să devină de-a dreptul „edulcolorată”!
Dar o intrebare tot rămâne. De fapt sunt mai multe și nu așteptăm răspuns de la nimeni.
Ce poate vedea cel ce străbate orașul și mai aruncă ochii pe reclama vizuală a candidaților orașului?
Dacă total a fost civilizat și frumos și toți gândesc frumos și pozitiv de ce naiba se aplică metode de grădiniță? Cât de educat trebuie să fie un activist politic ca să rupă afișele adversarilor? Sau asta este faza finală a campaniei?
Dacă au fost afișiere destule cu caroiaje bine delimitate și numerotate oare de ce veșnic afișele atârnă ca rupte de câini? Dacă fiecare avea o dimensiune standardizată oare de ce erau pe panouri diferite mărimi de afișe? Dacă erau tipărite pe un format pe înalt oare de ce altele erau în format „landscape”? Poate sunt politicienii niște iubitori ai peisajului?
Nu vom deține adevărul definitiv despre apucăturile politicienilor și ale susținătorii lor. Dar probabil argumentul suprem în dezbaterile de la noi este ruperea afișului! „Așa! Ca să vadă el” (preopinentul) ce însemnă se te pui cu mușchii fără minte după cum spun versurile celebrei manele.
