Să nu vă închipuiţi că sunt singurele ruine care fac de râs un oraş care se pretinde a fi peste puţin timp Capitală Culturală Europeană. Nici vorbă. Oraşul este împânzit cu astfel de mizerii ce nu prea fac cinste unui astfel de titlu.
O bună perioadă de timp, aceste ruine erau un cuib pentru boschetari, unde trăgeau pe timpul nopţii şi în perioadele friguroase.
Clădirea a fost cumpărată de ani buni, ne prea se ştie de cine, acolo urmând să se ridice un modern cartier dar, în afară de faptul că a fost îngrădit spaţiul şi există pază, nu s-a întâmplat absolut nimic. Nopţile boschetarii mai dau „iama” pe acolo, însă sunt alungaţi de paznici.
Clădirea nu numai că este o ruină, este în pericol de prăbuşire, dar şi un pericol pentru cei care încearcă să urce la etajele acesteia. Un bărbat ce s-a aventurat să urce treptele acesteia s-a dezechilibrat, a căzut de la înălţime şi a murit.
În plus este şi un focar de infecţie, şi să nu uităm că doar dincolo de unul de garduri este o terasă, în spatele clădirii sunt blocuri-locuinţe iar la 100 m peste Calea Aradului se construieşte un modern Openville, cu birouri şi spaţii de închiriat, ruinele fostei tipografii rămânând în continuare o pată neagră pe harta acestui oraş, care strică aspectul unei Capitale Cultural Europene.