Vă mai amintiți? Încă de pe vremea lui Muhle, Timişoara era cunoscută drept “Oraşul Trandafirilor” sau ”Orașul Florilor”. Era curat, bine întreţinut şi chiar dacă tramvaiul trecea prin centru şi tăia Parcul Libertăţii (atunci era parc) în două, nu deranja pe nimeni. Îţi făcea plăcere să ieşi pe corso, să te plimbi prin campusul studenţesc, şi de ce nu, pe malul Begăi, când aveai cu adevărat ce admira.
Chiar dacă în vremurile mai recente, de tristă amintire, nu se vorbea despre navigarea pe canal, despre vaporete, despre “Capitală Culturală Europeană”, dacă vreun străin vizita oraşul, aveai ce să-i arăți.
În ultimii ani turiştii sau înmulţit. Pe zi ce trece, sunt tot mai mulţi și doresc să vadă ceva. Edilii urbei se laudă că Bega va avea în curând deschise puncte de navigaţie şi îmbarcare. Mai mult autoritățile locale promit de ceva vreme că vaporetele vor plimba şi turiştii, nu numai localnicii. Deocamdată zac nefolosite…
Ce le poţi arăta până atunci turiștilor curioși? Multe ruine pe care le întâlnești la tot pasul, dacă te încumeți la o plimbare pe ”dâlma” Begăi, clădiri părăsite şi abandonate din care s-a furat tot ce s-a putut.
Nu mai vorbim de centrul scorojit, cu clădiri gri, unde trebuie să ai grijă să nu îţi cadă în cap o ţiglă, o bucată de tencuială, sau o cărămidă, un oraş în care se promit multe, se bate apa în piuă, însă nu se ia nici o măsură.
De ani buni nu auzim decât că se dau amenzi, că se iau drastic măsuri, dacă: nu se zugrăvesc clădirile, nu se dau jos cablurile de pe stâlpii Enel și multe altele. Degeaba însă! Cele mai lute clădiri, în special din cele considerate istorice, arată ca într-un oraş părăsit şi abandonat.
După cum puteți vedea și din fotografii, malurile Begăi, arată ca după război. Parcă îţi este ruşine să laşi un turist străin să se plimbe (ipotetic vorbind) cu vaporaşele pe Bega. Practic nu ai ce să-i arăți, în afara unor ruine, foste fabrici pline de viață în alte vremuri, mormane de gunoaie sau moloz, denivelările falezei, pomii sfârtecaţi de furtună. Chiar dacă bălăriile îmbracă gardurile și zidurile fostelor intreprinderi, se poate vedea cu ochiul liber abandonul şi mizeria. Vorba ceea: “Afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul”!
