Ieri, 27 septembrie, Iosif Rotariu a împlinit 54 de ani. La fel ca și fratele său geamăn, Ilie.

Născut la Prigor, în Valea Almăjului, loc cărășean de basm, Iosif a început fotbalul adevărat la Nera Bozovici, echipa localității principale a acestei zone geo- și etnografice.

Talentul lui ”Roti” a ieșit rapid la iveală, fiind transferat la Poli Timișoara. A fost, între 1984-1986, una dintre piesele grele ale alb-violeților, ascensiunea sa aducându-i, în 1986, la doar vreo două luni după ce Steaua cucerise CCE, trecerea la clubul roș-albastru. La proaspăta campioană a Europei, adică!!

Avea 24 de ani. Steaua îi prezenta la mijloc pe Gabi Balint, Lucică Bălan, Loți Bölöni, Tudorel Stoica, ”Miți” Majearu. Peste câteva luni, în iarnă, va veni și Gică Hagi. Aur ca la turci!

Ei bine, după o perioadă de acomodare, Ioța Rotariu devine titular în această minunată echipă. (Voi, ce ați transformat internetul și fotbalul românesc într-un spațiu al urii, ignorați-mă. Nu sunt stelist, dar, da, Steaua era atunci o mare echipă a fotbalului european). Joacă o semifinală și o finală de Cupa Campionilor (Liga de azi) cu ”viteziștii”, fiind și în lotul de la finalele Cupei Intercontinentale și cea câștigată în Supercupa Europei.

Și ajunge și în echipa națională. Debutează târziu, la 26 de ani. Dar se califică la Coppa del Mondo și acolo îl ține dumnezeiește pe Diego Maradona.

Semnează – marea greșeală a vieții lui – cu Galatasaray, înainte de Mondialul italian. La turci, are ghinion, accidentările se țin scai.

Revine la Timișoara, în 1995, dar la CFR, în Divizia B! Se relansează, trece la Poli și apoi din nou la Steaua. Revine și în națională, pentru un ultim meci, la 35 de ani, cu Irlanda, în preliminariile CM.

Se dedică apoi antrenoratului, dar fără a se retrage vreodată, cu adevărat, de pe terenul de joc. Este antrenor-jucător, joacă în divizii inferioare, la futsal, la minifotbal, în meciuri demonstrative, chiar și după împlinirea vârstei de 50 de ani.

Un fotbalist uriaș, care a primit prea puțin, din partea României și a Timișoarei, față de cât a dat. Și un OM care, având doi copii, a mai adoptat doi. Despre Kassandra știți cu siguranță.