Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor în colaborare cu Asociaţia Dialoguri Contemporane au organizat marţi 4 aprilie, ora 18,00, o dezbatere cu tema „ Europa cu două viteze – România încotro?”, avându-i ca invitaţi pe prof. Univ. Dr. Emerit Grigore Silaşi şi pe conf. Univ.dr. Nicolae Ţăran.

O temă destul de controversată la care cei doi conferenţiari au încercat să explice părerile lor, despre o Europă puţin cam „învrăjbită” după ieşirea Marii Britanii, în care ambii s-au pus de acord cu faptul că este nevoie de o altfel de Românie, în care oamenii să fie mai îngăduitori şi mai buni unii cu alţii, iar în cadrul uniunii „ar trebui să fim mult mai uniţi”.

În cele două decenii ce au trecut se pare că România nu a reuşit să facă absolut nimic, în schimb ridică o „catedrală”, „Catedrala şi mormântul secolului XX”.

Grigore Silaşi, e de părere că UE , nu e decât o uniune de state, bazată pe interese, şi cu cât sunt atrase mai multe state cu atât sunt şi mai multe probleme.

Au fost prezentate puncte de vedere cu mai multe informaţii decât cele folosite în mod normal.

„Vor fi şi intervenţii, întrebări, noi nu limităm , doar vrem să prezentăm câteva lucruri care nu s-au mai spus legate de structura Uniunii Europene. Uniunea Europeană are o structură aparent opacă, nu este foarte bine cunoscută decât intuitiv, deşi există indicatori şi există surse statistice foarte solide, discursul public e oarecum tangent cu realitatea” spune Nicolae Ţăran

Se pare că politicienii de la Bruxelles evită o analiză foarte sistematică, pentru ca populaţia ţărilor să cunoască cât mai puţine, pentru a putea fi ţinută sub control şi robotizată. Să nu uităm că avem în Marea Britanie peste 30 000 de români ce prestează diferite munci pe aproape nimic, mulţi dintre ei lucrănd în plantaţii, îngrădite şi păzite, şi odată intrat acolo ţi se interzice să mai ieşi afară, eşti servit cu orice doreşti, dar să munceşti, e o sclavie ceva mai modernă, dar tot sclavie e.

„Noi nu dorim să creem pesimism dar dorim să transmitem mai multă luciditate, deoarece dacă ne amintim bine, la intrarea României în UE , în 2007, exista un optimism mult, mult exacerbat, iar acum e momentul unui duş rece şi a revenirii cu picioarele pe pământ. Cred că politicienii de la Bruxelles, în mai mare măsură decât cei care există la nivel naţional, se gândesc mai degrabă la viitoarele alegeri, decât la viitoarele generaţii”, este de părere Nicolae Ţăran.

Ar fi o concluzie, să trăim tot din speranţă, şi să speră că „muntele nu s-a scremut ca să nască un monstru”, fiindcă din cele trei roţi ale UE , una a fost decuplată, rămânând doar Franţa şi Germania, iar proiectul să nu moară, adică UE, şi pentru asta „ e nevoie de un proiect de ţară”, spune Nicolae Ţăran.

„Realitatea actuală e, China importă din SUA 200 milioane de tone de lapte, care înmulţit cu o mie, obţinem 200 miliarde de litri , China având o populaţie de 1,4 miliarde de locuitori. Dacă împărţim ies cam 170 litri de lapte pe cap de locuitor, exportat din SUA, în plus China importă întreaga cantitate de carne de porc, iar la schimb China produce pentru APLE, componente electronice. China la ora actuală este cea mai mare putere a lumii” spune Ţăran.

De aceea, în concluzie, noi nu trebuie să renunţîm la ce ne-a mai rămas, la oameni, la educaţie, la identitatea naţională, bazată pe cultură, pe valorile culturale, la resursele de apă ce le avem şi la pădurile noastre virgine care sunt în pericol de a fi rase.

România se află la ora actuală într-o situaţie mult mai precară decât a fost la început, la aderarea la UE, iar pentru a scăpa de sărăcia în care ne-am afundat, trebuie să rămânem în UE, fiindcă nu există o alternativă mai bună.