În România, un ministru rezistă în funcţie cel mult un an. În unele domenii, precum cel al Educaţiei, această medie se reduce la jumătate. Din anii ’90 şi până în prezent, 25 de miniştri s-au perindat pe la acest minister. Situaţia este aproape similară în alte 5 domenii. Astfel, ţara noastră a întrecut Italia şi a devenit fruntaşa topului european al instabilităţii guvernamentale.
Desele remanieri şi schimbări de guverne din ultimii 27 de ani au zădărnicit aproape orice efort de reformă. În şase domenii cheie – Educaţie, Sănătate, Apărare, Afaceri Externe, Afaceri Interne şi Transporturi – România e lidera topului european al instabilităţii interministeriale. Din 1990 până în prezent, în aceste zone de activitate s-au perindat 150 de miniştri. De trei ori mai mulţi decât în portofoliile similare din Germania, se arată în analiza Centrului pentru Promovarea Participării şi Democraţiei, din cadrul SNSPA.
Cea mai mare instabilitate ministerială se înregistrează la Sănătate şi la Transporturi. Câte 25 de miniştri s-au succedat în ultimii 27 de ani. Urmează Educaţia şi Afacerile Interne, fiecare cu câte 24 de miniştri. În aceste condiţii, activitatea normală a acestor instituţii, dar mai ales implementarea politicilor publice au avut numai de suferit.
Nici la premieri nu stăm mai bine. România ocupă locul trei în Europa, după Italia şi Polonia, la numărul de şefi de guverne care au condus Palatul Victoria în ultimii 27 de ani. Comparativ, Germania a schimbat cancelarii o dată la 9 ani. Şi mai elocvent este faptul că doar trei dintre premierii ţării noastre şi-au dus mandatul la bun sfârşit.
În lipsă de soluţii, acest fenomen s-a agravat. În ultimi 7 ani, „speranţa de viaţă” în mandat a unui ministru a ajuns la un an, faţă de media de trei ani, cât rezistă în funcţie un omolog german. Iar această evoluţie nu da semne că se va ameliora.