România a redevenit campioana Europei

Deși foarte mulți „experți” de la Bruxelles, București sau de aiurea au afirmat și afirmă că economia României se va prăbuși în scurt timp deoarece creșterea explozivă a produsului intern brut din primele luni ale acestui an este nesustenabilă, realitatea este cu totul alta. Într-adevăr, conform INS, economia României a crescut în primele șase luni din acest an cu 5,8% comparativ cu aceeași perioadă din anul trecut.¹ Dar, în pofida acestei rate înalte de creștere, economia României nu și-a „rupt gâtul”, ci  a devenit, ca și în 2008, campioana Europei. Nota bene, rata de creștere a economiei românești din primele șase luni ale acestui an reprezintă a patra performanță comunitară din toate timpurile după cele reușite de Lituania și Slovenia în 2007 (11,1%, respectiv 10,8%) și de România în 2008 (8,5%).² 

În acest context, principalul „argument” al celor care au inundat media internă și externă cu tot felul de informații false referitoare la un iminent colaps al economiei românești este de-a dreptul stupid: „Ritmul înalt de creștere al economiei româneși este determinat de creșterea nesustenabilă a consumului. În consecință, economia României se va supraîncălzi și se va prăbuși foarte rapid”. În primul rând, afirmația conform căreia creșterea consumului generează automat creștere economică este complet falsă. De ce? Deoarece creșterea produsului intern brut implică în mod inevitabil o creștere a producției din agricultură, industrie, construcții și servicii, care să devanseze creșterea costurilor aferente. Creșterea produsului intern brut și a consumului aferent nu sunt posibile, deci, dacă nu cresc în mod primordial veniturile din muncă (salariile angajațior și costul manoperei fermierilor și liber profesioniștilor)  și din capital (amortizarea capitalului fix și profitul deținătorilor de capital). Pentru că veniturile din muncă și capital agregate formal prin indicatorul produs intern brut (PIB) implică în mod necesar cheltuirea acestor venituri sub forma bunurilor de consum (consum final), a investițiilor și a exporturilor nete (exporturi – importuri de bunuri și servicii), Sau, în termeni formali: PIB (venituri din muncă și capital) = PIB ( cheltuieli pentru consum, cheltuieli pentru investiții și cheltuieli pentru finanțarea importurilor nete). Destul de clar, nu?  Este evident, deci, că o creștere disproporționată a cheltuielilor de consum în raport cu veniturile din muncă și capital reprezintă, într-adevăr, un factor de risc, deoarece această creștere implică, de regulă, diminuarea sistematică cheltuielilor de investiții și creșterea sistematică a deficitelor comerciale. Este vorba de un joc cu sumă nulă, nu? Altfel spus, nimeni nu se poate îmbogăți dacă își cheltuie ca un nabab veniturile. În sfârșit, diminuarea cheltuielilor de investiții reprezintă, paradoxal,un factor important de creștere economică atunci când productivitatea marginală a investițiilor (productivitatea noilor investiții) crește mai rapid comparativ cu dinamica stocului de investiții.

Să analizăm, deci, cât de fiabilă sau de nefiabilă a fost economia României în perioada 2008-2016.  În acest scop, voi efectua un succint studiu de caz referitor la estimarea fiabilității celor mai dinamice economii din UE 28.

Dacă vom clasifica țările din Zona Euro (cu un PIB mai mare de 100 de miliarde dolari internaționali) care au înregistrat cel mai înalte rate de creștere în ultimii opt ani, rezultă următorul clasament: Irlanda, Slovacia și Germania. În ceea ce privește grupul țărilor din UE 28 care nu fac parte din Zona Euro, aici pe podiumul premianților au urcat Polonia, Bulgaria și România. În matricea care urmează sunt prezentate date care permit o evaluare a fiabilității economice a țărilor menționate în funcție de următoarele variabile: valoarea PIB,  valoarea cheltuielilor de consum și a cheltuielilor de investiți, respectiv valoarea exporturilor nete din perioada 2008 – 2016.

Notă: Dolarul internațional este o monedă de calcul care are aceeași putere de cumpărare în toate țările lumii. Surse: 1. IMF, World Economic Outlook Database, April 2017; 2. World Bank, World Development Indicators.

Datele anterioare reflectă foarte clar faptul că ratele înalte de creștere economică înregistrate de România în acest an nu au apărut pe un „loc gol”, ca să spun așa. Onorantul loc șase ocupat de România într-un clasament al fiabilității economice al țărilor din UE 28 nu este, oricum am analiza lucrurile, o întâmplare norocoasă. După patru ani răi în perioada 2008-2012, au urmat patru ani în care productivitatea marginală a investițiilor din economia românească, mai ales a celor din industrie, a crescut semnificativ, iar deficitul comercial a scăzut spectaculos: de la 48 de miliarde dolari internaționali în 2008 la doar 4 miliarde dolari internaționali în anul trecut. În aceste condiții, ponderea importurilor în cheltuielile de consum a scăzut de la  l6,65% în 2008 la doar 1,2% în anul trecut. Cu alte cuvinte, creșterea productivității noilor investiții din industrie precum și cea a exporturilor românești reprezintă factorii decisivi care au declanșat spectaculoasa creștere economică din ultimii patru ani. Desigur, investitorii străini, mai ales cei din Germania, precum și cei patru milioane de salariați care lucrează în companiile din România sunt principalii artizani ai acestui succes fără precedent în ultimile trei decenii. Sunt deosebit de onorat că pot să aduc la cunoștința opiniei publice meritele incontestabile ale celor care au contribuit în mod decisiv la obținerea acestor performanțe notabile. Iar în ceea ce-i privește pe cei care mediatizează cu atâta frustrare „iminentul” colaps economic al României cred că nu trebuie să-i mai băgăm în seamă. Ce rost ar avea?

Surse: 1. INS, Comunicat de presă, Nr.208/16 august 2017; 2. Eurostat,  Economy and finace, National accounts (ESA 2010).