Sâmbătă seara, tot centrul orașului a răsunat de muzică rock de înaltă clasă. Chiar de la distanță se puteau distinge destul de clar liniile melodice, dar chiar și textul, lucru de mare mirare. La multe din trupele autohtone asemănătoare nu se poate înțelege mai nimic în afara unui gâjâit confuz de parcă ai vrea să ceri subtitrare la piesele in limba română. Cât despre instrumente, la specialiștii noștri se aude un subbas continuu, de parcă cineva și-a propus să spargă toate geamurile din împrejurimi.
Cu doar câteva minute întârziere, prilejuite de câteva momente de aranjat echipamentul, trupa Edda urcă pe scenă.
Publicul foarte numeros în piața Operei îi întâmpină cu bucurie. După prima piesă totul se transformă în entuziasm maxim. Cei ce au venit e cert că știu piesele mai vechi, dar și pe cele mai recente. Copii de o șchioapă, dar și părinți cu părul cărunt murmură refrenele în limba maghiară. În piață sunt și mulți români ce nu cunosc limba vecină, dar știu o parte din piese din perioada când rockul maghiar alături de cel jugoslav erau o fereastră spre occident pentru noi.
Edda Művek a pornit la drum în 1973 sub numele de „Griff”. Cuvântul „művek” arată fără echivoc orașul Miskolc de origine, un adevărat „Steel City” al industriei metalurgice.
Piesele rock dure, dar melodice aduse de Edda pe scena maghiară au fost un aer proaspăt în muzică. Folosirea baladelor pe lângă sonoritățile pline ale muzicii tari s-a axat inițial pe viața socială și emoțională a tinereții, a dragostei, a anxietății și a înstrăinării. Temele s-au transformat mai târziu în alte aspecte relevante: sexualitatea, spiritualitatea, moștenirea culturală, identitatea națională, incertitudinile și avertismentele societății maghiare contemporane în mijlocul schimbării peisajelor politice, sociale și economice. Trupa desfășoară mai mult de o sută de spectacole pe an în toată Ungaria și în comunitățile maghiare din țările vecine. Muzica energetică și inventivă pe care EDDA o stăpânește atât de bine se reflectă cel mai bine prin spectacole live.
„Tinerii” muzicieni rămân la fel de energici și după patru decenii de succese. Voce lui Attila Pataki sună la fel de înconfundabil și acum pe scena din fața Operei ca în anii ’80. Chiar dacă trei din vechii membri nu mai sunt printre noi, cei veniți ulterior au continuat aceeași muzică adevărată fară prea multe compromisuri comerciale.
Pentru organizatorii Zilelor Culturale Maghiare a fost una din cele mai bune idei de a aduce trupa Edda în Timișoara.
