Valea Almăjului din Caraș-Severin e păstrătoarea unor tradiții, unor ritualuri cu rădăcini profunde în ethos. E un spațiu de legendă, însoțit de o fermecătoarea geografie, cu peisaje care-și taie răsuflarea. Legătura aceasta cu tradiția se poate vedea mai ales primăvara, atunci când almăjenii din Rudăria, Bănia sau Lăpușnicu Mare organizează parade populare, pentru a marca sosirea mult așteptatei primăveri.
Nunta cornilor
La Bănia, obiceiul numit ”Nunta Cornilor” (corn – un soi de nebun) se inițiază într-o casă din marginea satului, unde are loc gătitul ”miresei”. Mireasa, ca de altfel toate personajele feminine, este întruchipată de un băiat. Odată mirele și mireasa gătiți (numai de către femeile din casă) ies în stradă, unde sunt așteptați de diverse personaje ale căror măști nasc efecte grotești, ceea ce de fapt se și urmărește. Cojoace de oaie întoarse, cizme mari și butucănoase, toate creează personaje monstruoase, cu fețele acoperite de măști și cu bastoane în mâini. Pe fundalul unui rit arhaic, manifestările au îmbrăcat de-a lungul timpului, diferite forme, suferind însă distorsionări și chiar degradări, pe alocuri. Poți întâlni personaje din seriale cunoscute, un miner cu o hidoasă mască de caiciuc, măști zoomorfe din blană de oaie, femei (băieți travestiți) de o cochetărie căutat grosolană și vulgară, măști din ciorapi de mătase pe care s-au aplicat diverse farduri sau bărbi și mustăți din fuioare de lână, ochelari de soare și alte artificii moderne care nasc astfel efecte bizare. Alaiul se strânge în fața casei miresei și se pregătește de pornire. Unii dintre participanți au la ei sticle de țuică, din care urmează să fie îmbiați cei ce asistă la paradă. Semnalul de plecare este dat de strigătul ”Nuntă, măi!”, prelung și puternic. Alaiul se urnește, însoțit de o armată de copii dar și de adulți, cu toții veseli și se întinde ca un șarpe. În fața casei culturale parada încinge o horă unde măștile se lasă cercetate de la distanță.
Tocma
Jocul continuă cu invitarea de către corni (cei mascați) a fetelor de pe margine. Sunt savuroase momentele în care fetele încearcă să recunoască, de multe ori fără succes, pe cel ce se ascunde sub costum. Totuși, de multe ori, strâmtorarea financiară se reflectă și la acest străvechi obiceiuri. De pildă, pentru obiceiul numit ”tocma”, de la a se tocmi, era necesar un porc, pentru care sătenii erau nevoiți să cotizeze. Astfel că în anumiți ani se sare peste acest atractiv obicei.
La Rudăria, ”Nunta cornilor” se desfășoară aproape similar. Se pot remarca măști impresionate din blană de berbec, cu coarne aprig răsucite. Purtătorul unei asemenea măști conduce parada și o oprește, din când în când, cu ajutorul unui clopot, pornind apoi, cu un semn din mână, muzica. O altă mască e formată dintr-un acoperământ pentru cap din blană de oaie, având faâa acoperită cu câlți ce coboară până la piept, ca o barbă. În dreptul gurii atârnă doi colți de mistreț. Aici, la hora cornilor e respectat obiceiul ca fiecare băiat să invite la joc doar fata pe care urmează să o ia în căsătorie.
La Lăpușnicu Mare manifestările populare sunt încă și mai complexe și se țin sub denumirea generică de ”Ziua cornilor”. Aici ”nunta” se desfășoară cu tot fastul, cu cununie, cu ”preot”, urmând ca după miezul nopții să culmineze cu ”înmormântarea”, un alt ritual burlesc și caricatural, care încheie însă o ”viață” de om punctată satiric într-un obicei de câteva ore.
Deși aceste obiceiuri străvechi, precreștine, au mai pălit de-a lungul timpului, putem totui observa o conservare benefică, măcar a esenței obiceiului, a caracterului său parodic, cu funcții de fertilitate, de îmbunare a elementelor naturale ce alcătuiesc ambientul țăranului bănățean.