Cele câteva fraze pe care le-au scris pe WhatsApp principalii pesedişti care formează ezotericul grup „Comunicatori PSD” au fost suficiente pentru a confirma, atât, a confirma, ceea ce deja bănuiam, mulţi dintre noi.
Dezvăluirile RiseProject, adevărate RiseLeaks indigene, ne confirmă că vocea interioară a politicienilor guvernării de azi nu se schinchiseşte de democraţie, nu evocă drepturile europene, nu vorbeşte despre cetăţenie. Vocea interioară a politicienilor grupului Dragnea este despre Hidră, duşmanul lor cel mai de temut, în fapt despre celălalt stat, al cetăţenilor ce se opun statului corupt.
Grupul Dragnea îşi ascunde cu prudenţă vocea interioară sub numele absurd de „Comunicatori PSD”, în timp ce partidul aflat la extrema opusă a spectrului politic vrea tăcere. USR etalează public tema tăcerii, nonexprimării, dialoghează public despre o listă a subiectelor tabu, despre care progresist-conservatorii conduşi până de curând de Nicuşor Dan nu mai au voie să vorbească. Probabil pentru că, în naivitatea lor, useriştii cred că dacă ocolesc permanent un subiect atunci el se va volatiliza.
Erori fundamentale, aflate undeva la pragul minimei condiţii de intrare în sensul politicii moderne.
Atât vocile interioare ale pesediştilor, care spun adevăruri ce nu pot fi spuse în public despre grupul lui Dragnea şi despre înapoierea ruşinoasă a marilor lideri aflaţi pe culmile gloriei politice, cât şi isteria publică a unei prosteşti liste a tăcerii, introdusă după demisia lui Nicuşor Dan din funcţia de preşedinte (fondator) al USR (poate-poate revine Nicuşor), ambele sunt manifestări tipice unei societăţi închise, în care formalismul şi cenzura dialogului politic sunt ridicate la rang de artă, în care slaba structurare a intereselor civice contribuie zi de zi la funcţionarea partidelor ca structuri clientelare.
În acest balans dintre absurdul vocilor interioare (de la PSD) şi tăcerile publice (de la USR), în această condiţie preistorică a politicii româneşti, e de prevăzut că doar liderii charismatici şi direcţi, care sunt cum spun şi spun cum sunt, care nu se confundă cu cel mai mic numitor comun al stratului social pe care îl reprezintă, ci reuşesc să-şi depăşescă condiţia, probabil că doar aceştia vor traversa deşertul istorico-politic de azi. Cine sunt aceşti politicieni de cursă lungă? De la PSD are şanse Grindeanu (puţine, dar reale), de la USR poate să fie Ghinea (dacă nu se umflă-n pene). La PNL nu-i nimeni acasă să stingă lumina. La Cotroceni stă un singur preşedinte.