Săptămâna trecută ne-a vizitat Marina Kalkan, noul redactor-responsabil — sau director? — al revistei Lumina, publicaţie transfrontalieră, cultural-literară a românilor din Banatul Serbiei. Publicaţia are o istorie importantă, dacă ne gândim că a fost înfiinţată în 1946 de Vasile Popa, care a debutat, ca poet sârb, ca Vasko Popa, în 1953, cu un volum menit să schimbe faţa literaturii din Iugoslavia. Prieten cu Vasko Popa, Radu Flora va prelua conducerea mediilor culturale româneşti din Voivodina. Poet, romancier, lingvist, publicist, Radu Flora va pregăti „noua generaţie” dintre care cel mai viguros, cel mai interesat de transformarea literaturii tradiţionale, va fi Slavko Almăjan. Poet în limba română, dar şi în sârbă… literat (şi) al avangardei, Slavko Almăjan va conduce revista către o deschidere spre modernitate. Poet, romancier, cineast, Slavko Almăjan filmează satele româneşti ale Voivodinei şi scrie despre ele pagini memorabile, lăsând la conducerea revistei pe Simeon Lăzărean, cărturar cu studii la Bucureşti, bun cunoscător al literaturii române, traducător de performanţă. Va publica în revista „Lumina” ample dezbateri despre eseul lui Kundera, Tragedia Europei Centrale, despre viitorul şi posibila destrămare a Iugoslaviei, despre literatura lui Vasko Popa şi despre marii scriitori români. Simeon Lăzărean a făcut din „Lumina” o revistă a dezbaterilor europene în anii de cumpănă, 198o–199o. A avut lângă el personalităţi de seamă din Banatul românesc şi din Voivodina. A urmat la conducerea revistei Ioan Baba, poet care a recoltat zeci de premii în Serbia sau în România, istoric cu studii ample, atent la devenirea revistei. Primul număr al revistei „Lumina”, recent apărut, o are în fruntea ei pe Marina Kalkan, critic şi istoric cultural harnic pregtătit să rescrie istoria revistei. Sau să o aşze într-o formulă menită să atragă atenţia asupra bunelor relaţii din cultura română şi culturile din ţările fostei Iugoslavii. Fiindcă desigur îşi aminteşte de felul în care Nichita Stănescu a devenit, graţie lui Adam Puslojić, (şi) poet sârb, cum Nichita Stănescu, Petre Stoica, Anghel Dumbrăveanu, Adam Puslojić, Srba Igjatovici au scris o splenidă carte-poem, Belgradul în cinci prieteni. Dacă ne amintim că Ioan Flora, unul din marii poeţi ai apaţiului, a realizat o antologie a poeziei iugoslave, putem vorbi de o fraternitate a literaţilor — a literaturilor. În revista „Lumina” scria unul dintre cei mai importanţi scriitori ai spaţiului bănăţean, echinoxistul Ioan Radin, traducător sub nuimele de Peianov, timişorean de seamă supă anii petrecuţi la Cluj şi la Târgu Mureş. Revistra „Lumina” are şansa de a întări dialogul între cele două culturi.
Numărul 1 al seriei noi al revistei se deschide cu editorialul plin de speranţe al Marinei Kalkan, „Primăvara, anotimp cu parfum de cultură”. După ce scrie despre primăvara lui Nichita Stănescu, despre Ziua Mondială a Poeziei, despre Ziua Mondială a Cărţii şi a Drepturilor de Autor, continuă cu „Şi tot în această primăvară apare primul număr din acest an al Luminii. Revista noastră de literatură, artă şi cultură transfrontalieră însumează valorile prezentate mai sus: tradiţia, cuvântul scris ca formă înălţătoare de expresie, puterea de a ne conecta la comunitastea artistică şi le caercurile scriitoriceşti… Să ne bucurăm de o nouă primăvarăm de încă o Lumină”.
Iată un editorial plinde speranţe, în aceste vremuri din ce în ce mai întunecate.
Mulţumim, Marina Kalkan!
