Zona mai înaltă a Banatului. Așa zisul Banat montan, ce se află în cea mai mare parte în județul Caraș-Severin, încă mai păstrează un șir lung de obiceiuri străvechi. Poate din cauza izolării pe văi ori culmi muntoase, aici oamenii trăiesc în mai mare comuniune cu natura, dar și legărturile dintre consăteni sunt trainice. În satele mai mici toată lumea se cunoaște sau chiar sunt în oarecare măsură neamuri.
Păi cum să nu te miri când auzi de petreceri cu astfel de nume: Balul Leoarfelor, Tocma Cornilor, Balul Izmenelor? Toate sunt specifice în Banatul Înalt, înaintea Postului Paștelui.
Toată partea de sud a județului are obiceiuri specifice păstrate de sute de ani nealterate, ce nu prea se găsesc pe alte meleaguri locuite de români. Valea Almăjului mai are enorm de multe taine de dezvăluit celor ce ar dori să le cerceteze cu atenție. Dar la Bănia se poate spune că este cea mai ciudată petrecere populară, care nu se mai regăsește niciunde.
În ultima zi înaintea postului mare la Bănia este petrecere, ca la o nuntă. Se pomenește ca zăpostit aceste zile. La lăsata secului de brânză are loc Tocma și Nunta Cornilor. Este ultima ocazie de a petrece cu invitați, prieteni, rude. Se mănâncă și se bea. Bineînțeles cu muzică de fanfară. Se spune că ar fi o petrecere de primăvară ce ar fi fost adusă aici de legionarii romani. Și ei sărbătoreau la finele iernii bucuria unui anotimp nou. Carnavalurile atât de colorate de prin alte locuri au legătură cu Nunta cea sucită din Bănia. Legătura este cu fertilitatea anului agricol ce va începe și plecarea definitivă a iernii.
După „Nunta Cornilor” din ziua de duminică a doua zi se ține „Lunea Cornilor” când toți se maschează cu cele mai hidoase măști pentru a speria vecinii, dar și iarna ce ar mai putea veni. Mascații vor defila prin sat și vor face mare hărmălaie pentru a băga frica în spiritele rele. Partea deosebită este că toate momentele sunt dedicate bărbaților. Și rolurile de femei sunt jucate tot de bărbați în travesti. Adică tot alaiul de nuntă cu nași, miri, perechi de tineri, inclusiv mireasă sunt interpretate doar de bărbați. Chiar și domnișoarele de onoare sunt tot flăcăi vopsiți. Toți flăcăii se rujează, fardează și îmbracă veșminte femeiești. Unii chiar arată deosebit de schimbați, aproape de nerecunoscut. Dar nici gospodarii mai maturi nu se dau în lături de la petrecere. Și eu se îmbracă cu poalele și opregu ori cătrința soțiilor sau chiar ale bunicilor. Mai greu este cu pantofii cu toc. Noroc că pe acolo încă se mai poartă opincile milenare chiar și la sărbători.
Există și o mireasă! Alaiul colindă satul cu steaguri și uiege de răchie în mână în sunetele muzicii. Dar și adună într-un butoiaș răchia oferită cu generozitate de săteni pentru balul de seară. Femeile satului sunt doar admise să admire trăsnăile, nu au de jucat nici un rol.
Totul imită (dar cu tonuri îngroșate și parodice) o nuntă reală. Se fac glume și snoave pe seama celor ce au tot feluri de apucături mai puțin corecte în restul anului. Nunta Cornilor se ține în fiecare an, în fața Căminului Cultural, unde se adună și cei ce au marfă autentică populară de vânzare.
Este un prilej de distracție pentru toți cei ce se adună în sat, de pe unde sunt răsfirați prin lume. Dar de o bună bucată de vreme a devenit și o oarecare atracție turistică. În Bănia se adună și mulți ce nu sunt din zonă dar gustă glumele, veselia și răchia bună.
Până la Înviere ar trebui să nu se mai audă nici o muzică și nici o petrecere.
