Se spune că o imagine face …cât face! Dacă imaginea este dintr-o piațetă foarte recent renovată ar trebui ca totul să lucească, să arate o față primenită a orașului. Piața Sfântul Gheorghe e reparată după foarte multe eforturi. Ar trebui să impresioneze în mod deosebit.
Dar amănuntele nu prea te lasă în pace. Pe aceeași clădire, la distanță de câteva palme, sunt două plăcuțe. Sunt plăcuțe-surori… vitrege. Pe strada Mercy este montată una din piatră cioplită frumos. în armonie cu zidul clădirii. Se spune că ar fi din marmură. Poate fi și din alt material, important e că e elegantă și în ton cu ambientul cromatic.
Alăturat, la câțiva centimetri, dar de data asta pe latura dinspre Piața Sfântul Gheorghe, atârnă o tinichea ruginită ce probabil arăta odată numele străzii. Oricum nu ajută nimănui, că nu se distinge nimic din cauza degradării. Probabil că tocmai când să o înlocuiască cu una nouă, măcar din tablă, dacă nu din piatră, s-au terminat banii.
Edililor noștri, oameni rezon, le-o fi fost jenă să mai mearga până la Bruxelles să mai ceară câţiva euro pentru încă o plăcuță. Nu face să deranjezi pentru atâta lucru. Las că e bună și cea veche că tot nu scrie nimic pe ea. Dar, pentru a fi un echilibru în toate, au lăsat să curgă o încâlceală de sârme ce ar fi trebuit de acum doi ani să dispară. E legea compensației: dacă nu avem plăci indicatoare, avem în schimb kilometri de droduri atârnânde ca după urgan.
Bătrânii, în ințelepciunea lor, au găsit și soluții. Unul din huliganii ce mâzgâlesc toate zidurile cu inepțiile lor să fie rugat să renoveze cu vopsea placa ce stă să cadă.