Ceea ce a reușit ASU Poli va rămâne în istorie. În doar patru ani, echipa a ajuns din Municipiu, adică din ultimul eșalon, în Liga a II-a. Preluată de Druckeria, ca susținere și management, gruparea Universității Politehnica a promovat pas cu pas, într-un singur an dând un rateu, când Ghiroda i-a luat fața în D.
Sâmbătă, alb-violeții au promovat matematic în eșalonul secund. La doar un an după promovarea în Liga a III-a!
Acești băieți au scris istorie. Cei din teren, cei din tribune. Sebastian Novovici, Goran Mrakici, Ema Cernescu, Silvian Radosav și toți ceilalți lideri ai Druckeriei, fosta Commando Viola Ultra Curva Sud care impresiona România, acum vreo 20 de ani, cu show-uri pirotehnice nemaivăzute până atunci la noi. Sorin Brîndescu, antrenorul ultimelor două promovări, un antrenor de mare viitor, echilibrat și cu mult bun-simț. Paul Codrea, Toni Foale, Soca Boiangiu, Marius Cociu. Rectorul Viorel Șerban, cel care avut inspirația să creadă în proiectul, visul și managementul Druckeriei.
Ascensiunea polistă e un exemplu pentru fotbalul românesc de club. Un fotbal cu un peisaj post-apocaliptic, cu patroni în închisoare și echipa în insolvență, dacă nu deja desființate, căzute sub secera falimentului.
Acum, ASU Poli ar trebui să devină, simplu, Politehnica Timișoara, preluând palmaresul din celula lui Marian Iancu. Și ar trebui să joace, evident, pe Dan Păltinișanu.
Renașterea polistă e un semn că fotbalul românesc are încă resurse.