În anul 2015, rata medie anuală a locurilor de muncă vacante a fost de 1,12%, în creştere cu 0,23 puncte procentuale față de anul precedent, informează Institutul Național de Statistică.
Numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante a fost de 50,0 mii, în creştere cu 11,5 mii locuri de muncă vacante față de anul anterior.

În anul 2015, ratele medii anuale ale locurilor de muncă vacante cu cele mai ridicate valori s‐au înregistrat în administrația publică (3,23%), respectiv în alte activități de servicii (2,51%).
În industria prelucrătoare s‐a concentrat peste 27% din numărul total al locurilor de muncă vacante (13,7 mii locuri vacante), iar rata a avut o valoare medie anuală de 1,23%.
La polul opus, cele mai mici valori atât în ceea ce priveşte rata cât şi numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante s‐au înregistrat în activitățile din industria extractivă (0,15%, respectiv 0,1 mii locuri vacante), urmate de producția şi furnizare de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiționat (0,19%, respectiv 0,1 mii locuri vacante).
Sectorul bugetar a însumat peste o treime din totalul locurilor de muncă vacante, cele mai multe regăsindu‐se în administrația publică (8,2 mii locuri vacante), urmată de sănătate şi asistență socială (6,5 mii locuri vacante), respectiv învățământ (2,5 mii locuri vacante).

În anul 2015, cea mai mare cerere de forță de muncă salariată exprimată de angajatori atât prin intermediul ratei cât şi al numărului mediu anual al locurilor de muncă vacante s‐a constatat în rândul ocupațiilor de specialişti în diverse domenii de activitate ‐ grupa majoră 2 (1,52% rata locurilor de muncă vacante, respectiv 14,7 mii locuri vacante), urmate de ocupațiile de muncitori necalificați ‐ grupa majoră 9 (1,21% rata locurilor de muncă vacante, respectiv 7,5 mii locuri vacante.
La polul opus, cea mai redusă disponibilitate a cererii de forță de muncă salariată s‐a constatat pentru ocupațiile de lucrători calificați în agricultură, silvicultură şi pescuit ‐ grupa majoră 6 (0,47% rata locurilor de muncă vacante, respectiv 0,1 mii locuri vacante), respectiv de membrii corpului legislativ, ai executivului, înalți conducători ai administrației publice, conducători şi funcționari superiori ‐ grupa majoră 1 (0,72% rata locurilor de muncă vacante, respectiv 2,2 mii locuri vacante).

În profil teritorial, în anul 2015, cele mai ridicate valori ale ratei medie anuale a locurilor de muncă vacante s‐au înregistrat în regiunile Vest (1,78%), respectiv Nord‐Vest (1,31%).
În ceea ce priveşte numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante, angajatorii au prezentat cea mai semnificativă cerere de forță de muncă salariată în regiunea Bucureşti‐Ilfov (12,4 mii locuri vacante), care a reprezentat aproape o pătrime din numărul locurilor de muncă vacante din întreaga țară.
Regiunile Vest (8,2 mii locuri vacante), respectiv în Nord‐Vest (8,1 mii locuri vacante) au însumat circa o treime din numărul total al locurilor de muncă vacante.
La polul opus, atât în ceea ce priveşte rata cât şi numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante cele mai scăzute valori le‐a cunoscut regiunea Sud‐Vest Oltenia (0,44%, respectiv 1,6 mii locuri vacante), urmată de regiunea Sud‐Est (0,60%, respectiv 2,8 mii locuri vacante).

Numărul locurilor de muncă vacante include numărul posturilor plătite, nou create, neocupate, sau care vor deveni vacante, pentru care:
i. angajatorul întreprinde acţiuni concrete spre a găsi un candidat potrivit pentru ocuparea postului respectiv (exemple de acţiuni concrete întreprise de angajator: anunţarea existenţei locului vacant prin serviciile de ocupare a forţei de muncă, publicitate prin ziare, media, Internet, contactare directă a posibililor candidaţi etc.);
ii. angajatorul doreşte ocuparea imediată sau într‐o perioadă specifică de timp, stabilită de angajator. Perioada specifică de timp se referă la perioada maximă necesară ocupării locului de muncă vacant.
Sunt considerate locuri de muncă vacante posturile destinate persoanelor din afara întreprinderii (dar pe care pot concura şi persoane din interiorul întreprinderii), indiferent dacă sunt posturi pe durată determinată sau nedeterminată, în program de lucru normal sau parţial.
Nu se consideră vacante, posturile neocupate:
– destinate exclusiv promovării persoanelor din interiorul întreprinderii sau instituţiei;
– din unităţile administraţiei publice, blocate printr‐un act normativ.
Posturile ocupate de persoanele care absentează o anumită perioadă de timp (concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului, concedii medicale, concedii fără plată, alte absenţe), se consideră vacante, dacă angajatorul doreşte substituirea pe perioadă determinată (temporară) şi dacă întreprinde acţiuni de găsire a candidaţilor.